Delicii şi vicii la Zahana Zexe, Nicoreşti şi Lacrimi şi sfinţi

Coborâţi mai la sud, spre zona deliciilor. Pour les connaisseurs!

Nu cred că bucătăria românească e delicioasă, per ansamblu. În niciun caz nu e vicioasă. E, în cel mai bun caz, consistentă, cu zone unde abundența de cărnuri (mai ales porc) o face cam indigestă, după standardele culinare consacrate. Și cu mult sos, cu mult ulei. Se poate spune că e, totuși, gustoasă, dar fără să fie remarcabilă. E un amalgam de ingrediente balcanice peste care s-au așezat influențele „turiștilor” care ne-au vizitat „de-a lungul veacurilor”. Nu prea am fost mari amatori de finețuri gastronomice, dar lucrurile sunt în schimbare.

Apar tot felul de locuri specializate, bine­venite pentru căutătorii de vicii și delicii. Am făcut scurte escale prin restaurantele care au în meniuri organe, mai ales acelea care nu-s tocmai în top 3 al preferințelor clienților, în general. Nici chiar occidentalii, obișnuiți cu tot felul de bizarerii-ciudățenii-exotisme, nu se înghesuie în zonele acelea.

„Lacrimi și sfinți”, „Nicorești” și „Zahana Zexe”, în ordine alfabetică, sunt mesele la care am poposit și unde am cerut fudulii și pizdulice. Nu sunt singurele localuri unde găsiți așa ceva. Chiar vă invit să căutați și altele și să-mi dați de știre.

La „Lacrimi și sfinți” (Șepcari 16), ultima creație a maestrului Dinescu (vizitată numărul trecut), totul este îmbietor, iar deliciul meu se numește „Brigada moravuri” (25 lei) şi este servit într-o tigaie (foto 2) care ajunge pe masă încă sfârâind, cu organele (pizdulice și fudulii) tăiate mărunt, la fix rumenite, cu aromele, culorile și texturile specifice amestecate, tocmai bune să fie prinse într-o singură îmbucătură. Alăturați brigăzii cartofi prăjiți în untură și salată de murături și totul e perfect.

Mă mut la „Nicorești” (Toamnei 13, colț cu Maria Rosetti), o destinație obișnuită pentru doritorii de specific românesc, unul dintre primele restaurante cu aceste organe în meniu. O mică surpriză: fuduliile de curcan (28 lei, primiți pe farfurie cam un... ciorchine) sunt frumos rumenite (foto 3) pe grătar, iar consistența lor ușor cremoasă face o combinație bună cu densitatea fragedă a pizdulicei. O mică explicație: pizdulicea (24 lei) e, de fapt, un mușchi de la abductorii pulpei de vită, chiar dacă sonoritatea ei duce gândul altundeva. Bune, cu piure de cartofi alături, dar nițel cam înecate în grăsime și, sincer să fiu, nu știu de unde a apărut, doar e grătar.

Ultima oprire, „Zexe” (Icoanei 80), restaurantul cu specific românesc cu fason, cu ștaif și unde cele două delicatese mi-au părut a fi cel mai corect preparate (foto 1). Fuduliile (12 lei) și pizdulicea (18 lei) sunt gustoase, fără exagerări pe grătar, iar cartofii cu rozmarin și salata asortată sunt însoțitorul ideal. Plus cinzeaca de țuică, desigur.

Asta a fost. Mi-ar fi plăcut să găsesc undeva și momițe, aș fi fost curios să văd dacă aceste organe suportă și alte rețete și combinații (de la pasări până la combinații cu fructe, de exemplu), dar, finalmente, sunt destul de mulţumit, chiar dacă monotonia ar fi cuvântul definitoriu. Oricum ar fi gătite, intră, totuşi, în categoria delicii. 

Galerie foto:

• 
• 
• 
•