Casa Montefiore
Inaugurăm rubrica „Platoașul globalizat”. Vă prezentăm, cu ocazia diferitelor zile naționale, localuri care ne aduc savorile altor țări aici, în patria noastră.
Pe 14 mai este ziua Israelului, așa că am pășit în „casa” al cărei nume vine de la un celebru filantrop evreu britanic din secolul XIX, despre a cărui viață aflați din paginile meniului. Am ales, pentru început, pateu de casă cu dulceață de ceapă și Harisa (pastă iute din ardei verde, usturoi și ulei de măsline), cu o pită cu ierburi și condimente. O combinație care merge ca unsă, cu pateul din ficat de pui tocat măricel, ceapa dulce și pâinea crocantă. Iar Harisa e chiar iute.
Pentru felul doi aș fi luat ceva specific, dar nu totul era disponibil (localul fusese închis pentru Pesah, abia redeschiseseră). Ceva-ceva tot am găsit: ziva cu carne de berbecuț, servită cu ou și cu salsa. Este un foietaj, ca un colac crocant și rumenit umplut cu carne de berbecuț condimentată specific, cu un ou fiert în gaura colacului și cu o salsa rezonabilă. Mi-a plăcut, mai ales datorită cărnii. Ambianța era plăcută și, dacă vremea n-ar fi fost atât de prăfoasă, aș fi ales terasa.
Serviciul este amabil și cunoscător într-ale acestei bucătării. Oricum, am să revin pentru celelalte feluri evreiești și pentru supa de ceapă. Până atunci, desertul s-a numit blinces cu fructe și vanilie și era mare, destul de gustos, mai degrabă sățios, de fapt un fel de clătită acoperită masiv de fructe și dulceață și cremă de vanilie. Am plecat mulțumit. Shalom!