[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Florin Barbu publicat la: 6/07/2012

C'est si bon!

C'est si bon!

Ca un perpetuu îndrăgostit (și) de gastronomia franceză, sunt onorat să vă ofer o mică plimbare printre terine, supe creme, tarte și vinuri franțuzești gătite aici, în (destul de) Micul Paris. E 14 iulie.

Micul dejun

Mi-ar fi plăcut să stau la una dintre mesele de pe trotuar să mănânc, să pipez și să pri­vesc oamenii cum trec ferindu-se de căldura sufocantă, dar praful și mașinile parcate cu nesimțire m-au așezat la o masă comodă, cu vedere la geamul mare și deschis. La așa oră matinală, nu-i de mirare că nu e nimeni înăuntru. E liniște. Supa de verdețuri cu ou poșat și cu brânză proaspătă (16 lei) ajunge după cam 15 minute, e densă, are texturi diferite, iar discretele frunze de mentă lasă o senzație de prospețime ușor înțepătoare. Cum era un mic dejun întârziat, am mai cerut și pizza cu piept de rață, blue cheese și nucă (27 lei) și un pahar de Côtes du Rhône AOC Damaine (17 lei), care avea temperatura potrivită și gustul și culoarea unui vin roșu bun franțuzesc și nu domina gusturile mâncării. A durat cam 20 de minute să primesc pizza (semn că blatul era făcut atunci), dar merită. Oarecum rotundă, crocantă, ușor rumenită, acoperită de brânza care, topită peste nucă, crea un pat primitor pentru fâșiile îndestulătoare de carne roșiatică, cu un praf de piper proaspăt măcinat, cvasi-pizza aceasta e delicioasă prin tușa franceză inconfundabilă. Dacă și personalul ar fi încetat cu sporovăiala deranjantă, totul ar fi fost perfect la French Bakery. E aproape 2 pm și ies cu gândul la un prânz, măcar, la fel de bun.


French Bakery, Nicolae Golescu 17, 021.310.33.02; www.frenchbakery.ro

Prânzul

terina-de-fois-gras.jpgNu aveam o țintă anume, hoinăream pe ici, pe colo într-o zi ca toate altele și, nu știu cum, ne oprim Ici et Là. De fapt, la restaurantul Ici et Là, din buza Pieței Ro­mane. De afară, pare un acvariu cam indiscret, dar mesele din interior sunt ferite de curiozitățile trecătorilor. O foarte amabilă doamnă ne aduce meniul obișnuit, manevrabil, pentru ca apoi să ne așeze la comodă vedere o tablă plină cu felurile care sunt schimbate mai des, să zicem. N-am cum să nu încep cu supa de ceapă (12 lei), dar sunt indecis la felul principal. Finalmente, va fi foie gras de rață cu pâine prăjită (65 lei), dar și pulpă de rață (66 lei) și vom încheia cu île flottante (lapte de pasăre, 15 lei). Supa nu m-a impresionat (cam prea dulce și cu un gust liniar, trebuia să fie mai fierbinte), ficatul de rață este decent, astfel că remarc doar pulpa de rață, bine gătită, fragedă, cu piure de cartofi cu verdeață și cu o reducție din sos de fructe. E un restaurant în care am să revin, pentru că mai sunt și alte feluri apetisante, de pildă broasca cu pătrunjel și usturoi. À bientôt!


Ici et Là, Mendeleev 43, 0731.453.608; www.icietla.ro

Cina

epoque.jpgRecunosc, era locul despre care auzisem lucruri bune, printre care și faptul că chef-ul este un maestru francez prieten cu stelele Michelin, Guy Martin. Hotelul este distins, puțin cam mare pentru un boutique hotel, cred, dar e stilat. Terasa e mare pentru un astfel de loc, comodă, iar personalul este ușor crispat. Supa cremă de mazăre (38 lei) este delicată, are și boabe întregi, astfel că texturile diferă plăcut la mestecat. Paharul cu dry martini (32 lei) avea prea multă gheață și mi-ar fi plăcut să aibă și măslină. Lucrul deranjant pentru asemenea pretenții este că vinul la pahar (Beaujolais, parcă) se terminase, celelalte opțiuni fiind obișnuitele românești, oricum puține. Păcat. Meniul este atent alcătuit, nu este sufoca(n)t și mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc. Fie, terină de foie gras (80 lei), un clasic francez mereu în viață. Ospătarul mi-a spus că e preparat în bucătăria proprie, dar nici acesta nu m-a impresionat. Poate par pricinos, dar pâinea trebuia să fie mai caldă, iar terina mi-ar fi plăcut să aibă și gusturi discret complementare. En fin, nu e rea deloc, dar nu e remarcabilă. Ce a fost foarte bun a fost tarta de lămâie cu sorbet de rozmarin (30 lei), cu straturi variate, cu gusturi diferite, cu consistențe diferite, dar care, toate, asamblează un gust împlinit și revigorant. Cu siguranță am să revin, pentru că Bistro Epoque merită mai multă atenție. Alegerea restaurantelor a fost strict personală. Atât mai spun: chiar și pe meleaguri dâmbovițene, gastronomia franceză rămâne impunătoare și savuroasă prin excelență. Au revoir, Madames et Monsieurs! 


Bistro Epoque, Intrarea Aurora 17C, 021.312.32.32; www.hotelepoque.ro