Brânza nu-i fromage, n'est-ce pas?

Când l-am întrebat ce-i lipsește cel mai mult din Franța, mi-a răspuns, fără ezitare, pâinea. Nici nu doream un altfel de început al discuției noastre, pentru că sărăcia și uniformitatea ofertei de pâine din România este, și pentru mine, de neînțeles într-o țară care produce, aproape an de an, tone bune de grâu. Dar,  Antoine a nuanțat, anume că au apărut câteva locuri de unde chiar și un francez își poate mulțumi pofta de pâine bună și foarte bună. E adevărat că aceste magazine sunt tot franceze... Pas mal. Le știm și noi și, cu timpul, le vom lua la bani mărunți. Până atunci, vorbim și despre vinurile românești, pe care eu le cam declasez, recunosc. În același timp, e vizibilă evidenta lor îmbogățire. Antoine îmi povestește că unul dintre vinurile românești de care-și amintește cu plăcere e Millenium, pentru că a fost asamblat din Cabernet Sauvignon, Merlot și Fetească Neagră de către un tânăr francez, fiu de viticultor din Bordeaux, în primii ani ai venirii lui în România.

Cât de adevărat e că, pentru un francez, nu trece nicio zi fără brânză? Și cum te descurci cu brânzeturile neaoșe?

En fin, nu știu dacă e chiar așa. Dar, e foarte adevărat că mâncăm mereu brânză.  Care trebuie, neapărat, mâncată cu pâine cât mai bună. Și cu un pahar de vin roșu. Vorbesc de brânzeturile franțuzești. Am citit că un francez recomandă, oarecum de curând, și vinul alb la brânză... Revenind, îmi plac soiurile românești, în special de oaie și de capră, mai mult cele învechite. Aici aș spune că e, totuși, monotonă oferta românească. Mi-ar fi plăcut să văd oarece semințe, arome, ierburi, ingrediente. Nu mai vorbesc de mucegaiuri. Iar monotonia asta devine suspectă uneori, măcar pentru faptul că, de vreo 2-3 ani, orașul e inundat de mici magazine de produse tradiționale, neapărat din Sibiu. Mă tot întreb cine a mai rămas în zonele alea dacă toți vin în București... Eu obișnuiam să-mi fac unele cumpărături din Piața Matache, unde aveam un „furnizor” de brânză foarte bună de oaie. Era din Dobrogea, brânza avea miros puternic, era delicioasă și, uneori, primeam și câte un păhărel de palincă de sub tejghea. Tot acolo găsisem un priceput măcelar, care știa să taie, așa cum trebuie, vita. Și am observat, în toți anii ăștia, că românii nu prea preferă vita. Porcul e, de departe, favoritul și îmi place și mie foarte mult. După pui nu mă omor. Dar, repet, cu vita e o problemă. De obicei, e vândută imediat după tăiere, nu e tranșată bine și asta duce la o proastă preparare.

Ai vreun fel de mâncare românească preferat, după atâția ani aici?

Ciorba de burtă, nu avem ceva asemănător în Franța. Şi-mi place ciulamaua. Cu pui, cu ciuperci, cu pipote. Îmi amintesc de o nuntă la care am fost invitat, pe undeva prin Olt, parcă, unde, la sosire, am fost omeniți cu o foarte gustoasă ciulama de pui. Asta era vineri, nunta a ținut trei zile și trei nopți, la capătul unui sat, cu mesele întinse într-un lan de porumb abia secerat, pe un deal, cu lăutari, cu toate femeile din sat înfășurând la sarmale, totul, dar totul, în aer liber. Memorabil! Și, da, îmi plac și micii (n-am apucat să merg, dacă poți crede asta, la La Cocoșatu’!), iar pe cei mai buni i-am mâncat la Irisa. Sarmalele sunt bune, mai mult cele în foi de viță și nu grosolane și le mănânc cu plăcere și pe cele de post.

Ah, blasfemie, Antoine! Passons, gătești?

Mais, oui! Și încă din adolescență. Asta pentru că la colegiu aveam ore de Educație manuală și tehnică, unde învățam să gătim, și nu lucruri simple. Bine, printre altele, am făcut și macrame...  Aș reveni puțin la brânzeturi, pentru că de curând am des­coperit un site, „La fourchette.ro”, unde am comandat specialități franțuzești. Sunt încântat, mai ales că au și charcuterie. Și am mai descoperit un loc unde-mi place să cumpăr: Piața Obor. Și pentru că am acasă câteva sticle de Beaujolais nouveau și un pachet de Andouillette (sper să-ți placă, sunt cârnați din burtă de porc), nu-mi rămâne de­cât să-ți spun Grand' soif, așa își urează pod­­­gorenii cu ocazia Beaujolais nouveau și doar atunci! Alors, mergem să facem piața sâmbătă, Florin?