Tralala Club - Lipscani

Amănunt rar şi îmbucurător în plaja localurilor bucureştene. Recunosc că fac parte din categoria celor care se simt agresaţi într-o măsură considerabilă de suprastimularea vizuală din localurile capitalei (dacă voiam să mă uit la TV, stăteam acasă şi ieşeam mai ieftin...).

În mod evident, este un club de nișă, cu un public ţintă care se situează în jurul a 20 de ani sau chiar mai jos (vezi liceenii invitați pe diverse site-uri de profil la petreceri în Tralala).

Muzica este electro, cu nuanţe mai suave de jazz sau mai puţin suave de dance or drum’n’bass, iar dj-ii au platane. Există chiar şi un ecran mare, pe care sunt proiectate ima­gini mai mult sau mai puțin violente cu ursuleți și roboți care anunță sfârșitul lumii. În subsolul cu încăperi dispuse pe lung, în fața pupitrului de DJ sunt șiruri-șiruri de inițiați în ale electro-ului, care dansează cuminte, aproape ordonat, cu ochii în ecranul cu pricina.

Intrarea este liberă, iar preţurile sunt destul de mici pentru Centrul Vechi, fapt ce încurajează fără îndoială atmosfera relaxată şi atrage un public tânăr: berea între 6 şi 8 lei, un whisky-cola, 12 lei. Barmanii sunt foarte simpatici, iar garderoba e cu plată (2 lei).

Poate cel mai interesant aspect al locului este istoria ilustrată care se derulează ritmic pe toţi pereţii clubului. În faţa mea, următoarea scenă: un fel de Neptun reloaded, căruia îi face duios cu ochiul o nimfă hipioată, care poartă doar o eşarfă la gât şi un pahar (de bere?) în mână.

Întorc capul şi remarc desfăşurarea BD-ului pe tot parcursul subsolului. Nice! Întreb de artist. Erika Benedek. Sunt unele diferenţe cromatice faţă de momentul de început al decorării (noiembrie 2010).

Atunci a fost gândită într-o variantă mult mai luminoasă şi cu o cromatică mult mai variată faţă de momentul noiembrie 2011: negru, întunecat, probabil mult mai pe placul celor ce frecventează Tralala.  

Tralala

Lipscani 43 (în gang);

www.tralalaclub.ro