Toate’s vechi şi nouă’s toate: Cafeneaua Veche & Vecchio

Cafeneaua Veche apare pentru prima oară într-un document din 1781. Avea atunci pereţi albi puşi în evidenţă de obloanele de tablă de la ferestre şi de acoperişul închis la culoare. Portrete în stil renascentist se aflau între arcadele geamurilor, iar interioarele aveau plafoane boltite. Aceste elemente arhitecturale pot fi găsite şi astăzi la localul de pe Covaci. Alături de o selecţie interesantă de vinuri, o alta de preparate italieneşti, sub semnătura chef-ului Păpuş (Viorel Neacşu), şi, bineînţeles, de cafele, de la un banal espresso la strawberry cafe, caramel&cookies, irish sau choco banana.

Clădirea care adăpostea vechea cafenea, găzduieşte astăzi două localuri. Primul este restaurantul Vecchio, deschis deja de ceva timp, şi al doilea este mai proaspăta Cafenea Veche. Şi dacă pentru cafele (şi alte licori, mai mult sau mai puţin alcoolizate) merită să faceţi dreapta şi să poposiţi în cafeneaua cu parfum de „odinioară”, pentru un dezmăţ culinar recomand să faceţi stânga către restaurant (Vecchio). De altfel, chef-ul însuşi recomandă „pentru început sorbitul unei cafele panameze. Apoi un muşchi de vită cu piersică şi foie gras. Totul culminând cu tortul casei, un fel de cremşnit cu multe blaturi însiropate”. Asta pentru el. În timp ce, pentru ea, trebuie să fie o cafea Sfânta Elena, un sote de scoici şi apoi desert, o bocceluţă din clătite plină cu fructe de pădure. Toate acompaniate, desigur, de un vin Santa Cristina. Şi, poate, de un poem al lui Eminescu, sau al lui Nichita, sau de vreo nuvelă de-a lui Caragiale şi un cântec al Mariei Tănase.

Pentru că oamenii de aici spun că ar vrea nu doar să recondiţioneze o cafenea veche de 200 de ani, ci să „recondiţioneze” şi să promoveze tot ce s-a întâmplat mai frumos în cultura românească în aceste ultime două secole şi pe cei responsabili de asta. Aşa că îi veţi găsi pe coperţile meniului, povestind, pe Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Veronica Micle, Ion Luca Caragiale. Stând la mesele de la fereastră şi privind nostalgic la trecători.