Terase de Bucureşti: Roberto’s on La Strada

 Eu am fost puţin ghinionist, pentru că, la scurt timp după ce mă aşezasem sub o umbrelă protectoare, ploaia sâcâitoare m-a izgonit la o masă înăuntru, pentru fumători, lângă fereastră. Măcar mai simţeam aerul curat al ploii...Tot ce era în meniu mă atrăgea, dar, finalmente, am ales, pentru început, supa pescarului (38 lei) şi un întăritor, Amaro Lucano (15 lei), iar felul major, carpaccio de căprioară (45 lei), şi un pahar cu vin roşu italian (40 lei).

Am stat cam o oră şi jumătate, iar localul era din ce în ce mai ocupat, dovada că „ingredientele” absolut necesare pentru reuşita unui restaurant cu pretenţii – ambianţa plăcută (bună muzica italiană), serviciul ireproşabil şi, fireşte, mâncarea – sunt prezente la Roberto's. 

Supa pescarului este densă, dar nu groasă, cu peşte alb, scoici (una nedesfăcută aterizase în micul meu bol...) şi doi creveţi care-şi iţeau antenele peste galbenul-şofran al supei, astfel că nu mi-a fost deloc greu s-o dau gata, ajutat şi de felia de pâine cu seminţe, rumenită, de un strop de ulei de măsline şi unul de oţet balsamic, de praful de sare&piper proaspăt măcinat.

Gustul dulceag al digestivului ajuta la... digestie, deci farfuria cu carpaccio a poposit la ţanc. Totuşi, feliile de carne mi s-au părut cam prea moi, recunosc că-s obişnuit cu reţeta mea, cu carnea lăsată la marinat cam o jumătate de zi la frigider şi aşezată pe felii de pâine prăjită umbrite cu puţin unt.

Repet, e doar opţiunea strict personală. La Roberto's am primit preparatul clasic, cu parmezan şi rucola, bun, corect, stropiţi-l cu puţin oţet balsamic şi îl învioraţi. Vinul e foarte bun, roşu, sec şi discret aromat. Foarte potrivit pentru carpaccio. Regret, dar n-am mai avut timp pentru desert. Sper să aveţi dumneavoastră! 

Roberto’s on La Strada

Athénée Palace Hilton
Episcopiei 1-3, 021.303.37.77