Sports Bar: Stadio, Golazo, Derby

Pe 9 mai, cum bine ştiţi, Arena Naţională este gazda finalei Europa League. Şi pe 23 mai, la München, avem finala Champions League. Pentru cei, mulţi, care n-ajung pe stadioanele acestea, vă propun să „jucaţi” în deplasare, cumva.

Încep cu apărarea, compartimentul care trebuie să dea siguranţă întregului angrenaj (da, încerc să vorbesc/scriu în ton cu event-ul...) şi vă propun Stadio Sports Bar, un „teren” suficient pentru suporterii gălăgioşi, care pot privi meciurile pe câteva plasme vizibile cam din orice poziţie, plus o curte destul de aerisită. Eu m-am antrenat, la miezul zilei, cu 100 Smirnoff (7,50 lei/50 ml), cu bruschete cu vinete la grătar (11 lei) şi cu fasole bătută făcută-n casă (8 lei). După cum vedeţi, un prânz de campioni responsabili cu silueta lor... Felurile mi-au fost pregătite atent şi pasate la momentul oportun. Gata, sunt pregătit să trec la celălalt compartiment.

Revin în mijlocul evenimentelor, în Centrul Vechi, la Golazo Sports Bar, un spaţiu nu foarte mare, oarecum auster, dar comod şi cu vizibilitate bună. Şi cu banchete de culoarea gazonului. La vremea aceea suprafaţa de joc era goală, astfel că m-am oprit lipit de tuşă (a se citi fereastră) şi am citit indicaţiile de joc (adică meniul, destul de sumar) potrivite cu destinaţia locului. După o primă repriză solicitantă, pauza mi-a adus mojito (16 lei, nimic remarcabil, dar „refreşizant”) şi o porţie rezonabilă de nachos cu două sosuri (roşu&alb-verzui, 15 lei), gustarea perfectă pentru o asemenea ocazie. Ecranele sunt suficiente, vizibile, iar atmosfera ar trebui să fie incendiară la fluierul de start al partidei, datorită „terenului” cu dimensiuni reduse, la limita regulamentului.

Trebuie să schimb sistemul de joc şi mă transfer la Derby Bar&Restaurant, unul dintre cele mai vechi localuri ale Bucureştiului pe stil nou (funcţionează din 1990). Nu e chiar ceea ce îndeobşte aşteptăm de la un bar de sport, pentru că, pe cele două niveluri, mesele, meniul, serviciul, în sfârşit, toată ambianţa, sunt potrivite unei vizionări a meciurilor de la loja unui stadion. Tocmai de aceea l-am şi ales, simţeam nevoia unei schimbări de decor. E niţel în afara nebuniei centrale, are o terasă plăcută, ecranele nu împânzesc pereţii, dar nu cred că veţi avea probleme cu privitul meciurilor. Ba chiar, aş spune că puteţi veni şi însoţiţi de doamne. Dumnealor ar putea mânca salată french (27,50 lei; piept de raţă, cam sec, ouă de prepeliţă, andive, camembert, cireşe confiate, mixt de salată, dressing, crackers), rezonabilă, uşurică şi servită imediat. Domnii, microbiştii adică, ar pufăi din trabucurile de la faţa locului, ar bea Rob Roy (16 lei/80 ml, scotch whisky, sweet vermouth, Angostura bitter) pentru început, ca să continue cu o bine preparată Bloody Mary (14 lei/200 ml), căreia nu i-am mai adăugat nimic. Sper ca schema mea de joc să fie cea câştigătoare şi cel mai bun să câştige. Atât timp cât e Real Madrid!