Scotch, single malt, Scotland

Ce pretext mai bun decât acesta pentru a face o reverență uneia dintre cele mai bune băuturi din lume, pentru care am dezvoltat o binecuvântată dependență? Of course, mai e și ziua Scoției, pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei. Cum, din păcate, în București nu avem a scotish pub, m-am oprit într-un loc unde găsiți destule variante ale acestei licori rafinate. În Bordello’s puteți alege dintre 26 de soiuri de single malt, cel puțin atâtea sunt trecute în meniu, pe lângă numeroasele scotch-uri, whiskey-uri, bourbon și două băuturi produse în Japonia, că whisky nu-mi vine să le zic, deși, trebuie să recunosc, japonezii au o oarecare tradiție în distilarea băuturii.

Revenind... Era o vreme când preferatul meu era Bell’s, un blend din regiunea Spyside, apoi am trecut și eu, ca tot omul, prin perioada Johnnie Walker, care era, în vremurile „Piticului”, una dintre valutele forte ale României socialiste. Între timp, m-am fixat pe single malt, iar connoisseur-ii știu de ce. N-am să intru în detaliile terminologice și de fabricație ale acestui distilat, am să spun doar că, de departe, preferatul meu este Cao Ila, un single malt din regiunea Islay, cunoscută și ca împărăția turbei. De altfel, Caol Ila înseamnă, în galeză, drept din Islay. Îmi place culoarea lui oarecum neobișnuită pentru whisky, alburie, și gustul său nu atât de afumat, mai degrabă un sec temperat. La Bordello's am luat un Dimple (18 lei), un blend clasic, care este bine proporționat în tărie, culoare și arome și care are o sticlă interesantă, let’s say. Apoi, Aberfeldy 12 years old (27 lei), un single malt din Highland-ul meridional, puternic fără să fie prea aspru, cu o culoare aurie plăcută.
De fapt, rândurile acestea trebuiau să fie o incursiune în tainele culinare ale Scoției, dar sper că nu v-au supărat prea tare opțiunile mele. La urma urmei, și îngerii își iau partea lor din aceste distilate...