La gura sobei: Jackson Bar

Puterea obişnuinţei… Iarna, odată cu lăsarea serii, după ora 18.00, lângă bar arde focul într-un godin (sobă de fier cilindrică), iar dacă treceţi podeţul (designul a rămas cam acelaşi), vă puteţi tolăni pe băncuţa de lemn, lângă o veche sobă de teracotă, care se aprinde tot după apus. Se încălzeşte greu, dar căldura se păstrează până la ziuă. Asta dacă nu vă daţi duşi prea curând din bar.

E prietenos locul, la fel şi gazdele. Aşa era şi prin 2007, când am ajuns acolo ultima dată. Dacă sunteţi trişti, nu plecaţi, vă veţi înveseli cu Rona şi Pitica, cei doi căţei ai casei. Cea mică e vigilentă, mai ales că locul preferat este pe scările de lemn, de unde supraveghează pe oricine intră, iar Rona, o maidaneză obeză, caută afecţiune la fiecare client (nu veţi pleca fără să o mângâiaţi, vă asigurăm că n-a scăpat nimeni).

Nu doar căldura sobelor vă va dezmorţi oasele, ci şi vinul fiert (5 lei, cana), ceaiul (5,5 lei) sau porţia dublă de Jack Daniel’s (10 lei/100ml). Muzica e şi „la cerere”, dar în playlist se găsesc de toate: o selecţie din diverse stiluri rock, de la Scorpions, Viţa de Vie, la Dire Straits, Deep Purple, Pink Floyd sau Metallica. Aşadar, dacă vreţi să schimbaţi registrul, să zicem, să luaţi o pauză şi să nu mai frecventaţi localurile centrului ori cele mai pretenţioase, Jackson Bar e un bun prieten al petrecăreţului până în zori.