Un copil care nu a împlinit încă 3 ani este un consumator primitiv, interesat mai degrabă de poze, de forme neobișnuite, de texturi; e predispus la răsfoire haotică (de la coadă la cap, de multe ori) și prea puțin dispus să asculte texte citite mlădios. Apreciază onomatopeele și ilustrațiile amuzante. Se strică de râs la necazul altuia (doar e copil român).

Dintr-o experiență personală profundă și bazându-mă pe un eșantion mai mult decât reprezentativ de cărți, am întocmit prezentul top:

10. Cartea cu Apolodor de Gellu Naum, ilustrații de Nicolae Vasilescu (Humanitas Educațional, 2007). Versurile lui Gellu Naum sunt, de acord, un pic prea bogate pentru un copil atât de mic. Mai mult de una, două, hai trei strofe pe pagină nu va rezista. Aici intervin, însă, pozele: pinguinul care cade din avion ori vaporul cu căpățâni de pirați pe la toate hublourile sunt un hit.

10 bis. De astăzi suntem cool, text și ilustrații de Susann Opel-Goetz (Nemira, 2008). Dintre toate splendidele cărți pentru copii publicate la Nemira, preferata este drăcia asta de poveste cu doi frați care o iau razna. Pe măsură ce se obrăznicesc, par să se distreze tot mai bine. Ceea ce, să admitem, este adevărat la orice vârstă.

9. Punguța cu doi bani de Ion Creangă, ilustrații de Alexei Colâbneac (Prut Internațional, 2007). Cu o prezentare grafică minunată, povestea cocoșului încăpățânat care-și strigă nemulțumirea către boier nu poate lăsa nesimțitoare o inimă tânără. Orătania crește apocaliptic, înghite tot, regurgitează vaci și oi... Intonați cu entuziasm celebrul „Cucuriguuuu, boieri mari!” și succesul e deplin.

8. Ești cumva mămica mea? Micuțul Bobocel, ilustrații de Kait Eaton (Gama, 2007). Încă de la vârste foarte tinere (de la 1 an), povestea puiului de rață care își caută mămica e sfâșietor de atractivă. Ideea e că mămica nu e porc, nu e cal, nu e câine, fiindcă se caută o entitate asemănătoare cu puiul. Deci una care să aibă pene, lăbuțe înotătoare, cioc. Printr-un decupaj în cartea cartonată, copilul poate mângâia în neștire un cerculeț de blăniță galbenă, textura ideală a raței. Finalul e fericit.

7. Cei trei purceluși, ilustrații de Costin Călimoceanu (Erc Press, 2008) Scenariul e atât de puternic, încât aproape orice ediție va avea efectul scontat. Lupul suflă Fuuu-fuuuu, pereții zboară, purcelușii fug din casă în casă, iar finalul cu lupul fript la funduleț face toți banii.

6. De-a v-ați ascunselea cu vulpoiul și iepurașul, ilustrații de Ray Cresswell (Crișan, 2007). Pătrată și cartonată, cartea are niște discuri introduse în fiecare pagină, prin a căror rotire se succed multe animale de câmpie. Vulpoiul Vili îl caută pe iepurașul Urechilă și dă peste tot felul de alte creaturi. De pildă, pârșul: pe cât pariu că habar n‑aveați cum arată?

5. Hello Kitty. Câtă veselie! (Egmont, 2010) Simplă de pus pe rană, pisicuța fără gură venită din Japonia are totuși o mulțime de sentimente venite din Japonia și exprimate prin maximum trei linii. Pe pagina finală există și un fel de test vizual: unde e Kitty tristă? Dar veselă? Dar amețită (că s-a dat în carusel)? Culmea e că subiectul ghicește corect.

4. Seria Mica prințesă, text și ilustrații de Tony Ross (Humanitas). Mica prințesă (pe care, din nefericire, o găsiți în supermarketuri, sub formă de păpușă, la prețuri pe pereți) e o fetiță normală, chiar dacă e prințesă. Încearcă să-și facă prieteni, nu vrea la doctor, nu vrea să doarmă etc. Poveștile sunt simple, ilustrațiile încântătoare, iar mesajul pedagogic, slavă Domnului, e subtil.

3. Noapte bună, ilustrații de Vincent Desplanche (Minienciclopedii Larousse, Rao, 2004). Perfectă pentru copiii cu angoase la culcare, cartea le arată tot ce se petrece în timpul nopții. Pisica e trează, șoarecele și hipopotamul la fel, în schimb câinele sforăie. Brutarul coace pâine, doctorul pune un picior în ghips, pilotul pilotează. Copiii dorm. O fetiță face pipi în pat, alta ba visează frumos, ba are coșmaruri, dar e ok. Totul e ok, hai noapte bună și închide ochii. Vorbesc foarte serios.

2. Privește cum e casa de Giovanna Mantegazza, ilustrații de Nella Bosnia (Prut, an neprecizat). Cu subsol, două etaje și pod, cartea în formă de casă adăpostește o familie de trei generații zâmbitoare. Pe lateral vedem și alte variante de locuit (animalier), în cuiburi/scorburi/cochilii etc. Dacă mobilierul e simplu de explicat, partea cu conductele și cu dusul deșeurilor la „gunoiște” e mai complicată. Copilul se minunează ce casă mare. Adultul, la fel.

1. Seria Marta vorbăreața, text și ilustrații de Susan Meddaugh (Media Service Zawada, 2010). Fetița mea a zis multă vreme „Marta” în loc de carte, așa cum mie mi se mai întâmplă să spun „xerox” pentru „copie”. Scrisă și desenată de americanca Susan Meddaugh pornind de la faptele unui cățel real, demult decedat, seria înnebunește micul cititor prin abundența de patrupede. Ilustrațiile sunt simple și clare, întâmplările în sine nu foarte ușor de priceput, dar spectaculoase pe pagină. Și chiar când vă blocați explicând ce înseamnă „dresor”, vă salvează o poză mică într-un colț. „Chine, chine! Ham!”

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•