Ileana Bîrsan

Dacă aveți chef de ceva ilegal și muzical, iată că se poate pe vaporul piraților rock-ului. Welcome aboard!

N-am mai văzut de mult o comedie nouă și bună, așa că azi caut prin cufere. Tot azi este ziua Barbrei Streisand, așa că vă invit să vedeți What’s Up, Doc?

Gluma cu care filmul lui Mathieu Kassovitz, din 1995, începe nu prea mai are haz respusă în final cu o mică modificare; are, însă, un mesaj clar.

Macabră și bufă, comedia lui Frank Capra din 1944, Arsenic and Old Lace/ Arsenic și dantelă veche, nu oferă rețeta de succes pe care regizorul american a brevetat-o, ci înscenează o piesa absurdă și tenebroasă, cu un umor colosal.

Un horror psihologic cu accente de spectacol Grand Guignol, macabru și bizar, cu două vedete ale Hollywoodului anilor ’40.

În 1959, actorul John Cassavetes realizează primul său film, Shadows, piesă de rezistență (încă!) pentru ce se va chema noul cinema american și pasul esențial pentru filmul independent, mai ales.

Abre los ojos este al doilea film al regizorului Alejandro Amenábar, realizat la 25 de ani, cu un succes imediat de public și de critică, un experiment cinematografic bulversant, după care Cameron Crowe face în 2001, remake-ul Vanilla Sky.

Paul Newman rămâne în memoria afectiv-cinefilă imaginea individului cool și nonconformist, întotdeauna împotriva curentului, cu zâmbetul într-o dungă și o formă de deriziune plină de șarm.

Quentin Tarantino este unul dintre marii admiratori ai acestui film și l-a recomandat în varii ocazii, vorbind cu aceeași pasiune și efervescență cu care povestește despre propriile filmele.

Alături de colegul meu, Florin Barbu, cronicar de film și Editor Localuri la BeWhere, am ales pentru această săptămână două povești de familie în care copiii sunt motivul, motorul sau filtrul care face ca umorile adulte să se exhibe sau să se cerceteze în detaliu sursa răului din fiecare dintre noi.