Gentlemen's Barber

Unul a scăpat porumbelul până la urmă şi iată-ne pe George Enescu, aproape de Biserica Albă (sau barul Terminus... fiecare cu reperele lui), la orele 5 trecute fix, într-o după-amiază văratecă de sâmbătă.

Făcusem rezervare încă de dimineaţă, aşa că ne-a luat în primire un domn care l-a îndemnat pe colegul meu să se aşeze cu încredere pe scaunul de frizerie parcă scos din poveştile lui nenea Iancu. Urma să înceapă ritualul. Un ritual despre care vă povestesc din perspectiva observatorului pasiv care a fost de faţă atunci când un coleg binevoitor a dorit să testeze procedura (că nu-i pot spune simplu tunsoarea, a fost mai mult de atât).

Totul a început cu frizura. Părul a fost tăiat numai „din foarfecă”, iar colegul tratat la final cu un masaj. Apoi a urmat bărbieritul, momentul adevăratului răsfăţ. Frizerul a aplicat mai întâi un pre-shave, un fel de ulei care să înmoaie pielea şi să deschidă porii.

Apoi i-a acoperit faţa cu un prosop umed şi cald, timp în care şi-a ascuţit tacticos briciul (sau l-o fi lustruit?, că nu se vedea foarte bine din unghiul în care mă aflam). I-a aplicat spuma de ras din săpun cu ajutorul unui pămătuf, i-a făcut masaj ca să-i înmoaie şi mai bine pielea şi a început „defrişarea”.

După ce a terminat, a adus din nou prosopul, de data aceasta umed şi rece. La final, l-a tratat cu after-shave şi, exact când am terminat de răsfoit un Black book of style, a fost gata şi domnul.

Am avut timp să studiez şi să admir decorul din lemn masiv, masculin şi serios, să ascult jazz în surdină, să adulmec parfumul fin de săpun, care îmi aminteşte de ritualul de bărbierit al bunicului, şi să mă amuz trăgând cu urechea la conversaţia telefonică a proprietarului cu un posibil nou angajat („Noi nu facem modele în cap aici, poate la mall”).

Despre manichiură şi pedichiură nu vă pot spune prea multe, de vreme ce nu le-am testat, dar, având în vedere experienţa detaliată mai sus, merită încercate şi acelea.