Florin Barbu

Înainte să încep să spun cîte ceva despre singurul film românesc prezent la Festivalul de Film de la Veneția, trebuie să știți că ieri seară am văzut secvența care, pentru mine, va rămîne imaginea festivalului...

Trimit puțin mai tîrziu această corespondență de aici pentru că am așteptat să văd cele mai așteptate două filme ale Mostri: The Master și To the Wonder, sau Paul Thomas Anderson și Terrence Malick.

Totul e bine şi, uneori, foarte bine, la Veneţia. Vorbesc de filme, care, pînă acum adună lume în săli, dar, rareori, reuşesc să le umple. Am în ”portofoliu” 13, dintre care 4 din competiţia principală. Aşadar...

Astă seară este deschiderea oficială a Festivalului de Film de la Veneția, ediția 69.

Azi dimineața, pe la 8.30 ajunsesem în Piața San Marco, după un drum pe care îl făcusem singur, printre canale și peste podurile care sînt nesfîrșite aici și care, la prima vedere, te fac nesigur: mai știu s-ajung unde trebuie, sau de unde am plecat?

În sfîrșit. După cîteva episoade și, mai ales, după cîteva (mai multe) zile, scriu ultima depeșă despre ce, cum și cît a fost această a noua ediție a Festivalului Internațional de Film Independent ”Anonimul”.

Cu un titlu în românește neinspirat, ”Le Skylab” este una dintre ocaziile pe care vă recomand să n-o ratați, pentru că aveți întîlnire cu un film european, franțuzesc mai precis, și știm cît de rare sînt asemenea ocazii.

Așa cum spune un personaj, "Brave" (Neînfricata) spune o poveste care încă nu este legendă.

Unul dintre motivele cele mai plăcute pentru care îmi place să merg la festivaluri este că văd în premieră (dacă am noroc, mondială) filme pe care, aproape sigur, nu le pot vedea pe ecranele din România.

Anul acesta Irina-Margareta Nistor a selectat 29 de...”filmulețe”, dintre care 10 românești, sau 11, dacă-l punem la socoteală și pe ”Outland”, al regizoarei Adina Istrate, în fapt o coproducție Marea Britanie –România.