Florin Barbu

Încă mai am surprize la un astfel de film. Nu acesta, propriu-zis, este sursa, ci încăpățânarea mea să nu caut detalii cu mult înainte de lansarea în săli. E IMAX, dar nu e 3D. Ce mă bucur! Și sînt și mai curios să văd cum arată.

Vă propun un început de săptămână cinematografic. Știu, nu e cine știe ce surpriză, sau... extravaganță.

Madame Pogany se află la parterul unui office-building, într-un cartier foarte dorit pe vremuri și invidiat mai tot timpul de către bucureșteni, unde casele vechi și frumoase sînt agresate, pe alocuri, de urîțenii din sticlă și beton.

De ceva timp, luni de luni, cu o pauză de vacanță, mă întâlnesc, la NCRR, cu iubitorii de film ro­mânesc și cu o parte a echipei care a participat la realizarea (nu, sună mai bine filmarea) respectivelor producții.

Îmi place vecinătatea asta: „Atelierul mecanic” vizavi de „Thomas Antiques”. Sună ușor suprarealist, cu rezonanțe metalice ieșind din pâlnia unui gramofon.

E bine filmat, de fapt, foarte bine filmat, are ritm, practic, din 107 minute, cam 100 sunt acțiune (exagerând nițel, firește).

Cred că trecuseră mai bine de 6 luni de când nu mai călcasem treptele cârciumii din spatele fostei primării a sectorului 1, de pe Banu Manta.