Florin Barbu

Cum revista noastră devine „nationwide” și cum nu am nimic proaspăt gustat, și remarcabil, din spațiul carpato-danubiano-pontic (minus București), vă invit să faceți o escală la Berlin, pe strada mai sus notată și să comandați tot ce vreți din meniu.

Aşezat pe una dintre străzile care dau spre podul de la fosta Operetă, acest restaurant e plă­cut, elegant, dar nu greoi, chiar dacă din tavanul încăperii de la parter atârnă un candelabru măricel.

Filmul Bel Ami este ecranizarea nuvelei omonime a lui Guy de Maupassant.

N-am văzut Ursul de Aur al fraților Taviani, so nu pot spune nimic aici. Doar că este un film scurt, 76 de minute.

Aveam notate două filme din competiție pe care să le văd ieri, de la 9 am și de la 12, dar, deși m-am trezit în timp util și destul de utilizabil, am sărit peste matineu dintr-un motiv foarte simplu.

Da, chiar așa. Și n-am văzut nici un film din nici o secțiune. Dar, m-am plimbat pe lîngă fostul Zid al Berlinului, din care a mai rămas o porțiune de vreo 500 de metri, față în față cu ministerul german al finanțelor.

N-am ajuns eu la primul film, la ora 9 am adică (motivele fiind foarte întemeiate & îmbibate...), dar nu voiam să ratez ...

Până s-ajung la ziua de ieri, am 2 restanțe la ziua de luni. Sper că m-am pregătit și, cu puțină bunăvoință, poate scap de ele.