Florin Barbu

Tot uitîndu-mă după un film pe care să vi-l recomand la mijloc de săptămînă, ochii și nițică melancolie îmi alunecă pe acest titlu din 1978.

Dacă ieri vă propuneam un film care să vă facă începutul de săptămînă mai respirabil, azi m-am gîndit să aleg ceva...ușor diferit. Nu de alta, dar știți cum se spune despre marți, că-s trei ceasuri rele și chestii d-astea.

Ziua de luni e, mai totdeauna, nesuferită. Trezirea, mersul la muncă, statul la muncă, întorsul acasă. Și urmează alte patru zile la fel.

S-a terminat și ediția 37 a Polish Film Festival de la Gdynia, unde, cu amabilitatea și suportul ...

Tom Ford regizea­ză această decizie prin lumină, culoare, muzică și, în principal, păstrând camera, long enough, pe chipul lui Colin Firth, care apare în fiecare cadru al filmului.

Doamnelor și domnilor, am rămas dator cu cîteva filme de la Polish Film Festival. Și pentru că, între timp, festivalul s-a terminat și avem și premianții, vă propun o dublă relatare, din București de astă dată.

Marți a venit rândul altul film românesc să-și dea întâlnire cu spectatorii din Polonia.

Este prima oară cînd festivalul filmului polonez invită o țară pentru a-i fi prezentate filmele.

Într-o dimineață de luni, la 9:30 ante-meridian, comandam două sandwich-uri la recent deschisul Subway.