Ziua trădărilor - Cronică de film

N-am să comentez nici diferențele dintre piesa de teatru (Farragut North) și scenariul adaptat de Clooney și eternul său colaborator Grant Heslov – în fond, piesa nu s-a jucat la noi, iar filmul e oricum, numai teatral nu.

N-am să comentez nici prestațiile actoricești – 2011 a cam fost anul lui Ryan Gosling, actorul George Clooney culege lauri mai degrabă pentru The Descendants, iar numele „secundarilor” (Paul Giamatti, Philip Seymour Hoffman, Jeffrey Wright, Marisa Tomei, Jennifer Ehle) fac ele însele cât o cronică.

N-am să comentez nici măcar verdictul hronicarilor yankei – în fond, au dreptate, subiectul nu-i nou, concluzia (era să scriu sentința) e previzibilă. Am să remarc însă inteligența domnului Clooney, care, asemeni domnului Eastwood în tabăra cealaltă, trage câteva palme us­turătoare și prietenilor democrați – e un semn de maturitate și curaj.

Într-o epocă în care noțiunea „coloană vertebrală” pare desprinsă din cărțile SF, iar corupția sufletească e o sintagmă mai la îndemână decât cartea de alegător, cinismul regizorului e cât se poate de justificat. Iar faptul că, de la jumătate încolo, dilemele din filmul dumisale devin mai puțin politice și mai mult moral/umane transformă acest demers aparent pompierist într-unul (încă, sper) necesar... și foarte trist.