Ziua 3, fix românească

Despre ”Toată lumea din familia noastră”, al doilea lung metraj al regizorului Radu Jude ştiam câte ceva din auzite şi eram foarte curios să văd cum a ieşit. Bine! E, finalmente, o comedie, dar să nu vă aşteptaţi la glumiţe standard şi la scălâmbăieli de circ, chiar dacă Stela Popescu şi Alexandru Arşinel sunt pe generic. Nu, e o comedie aşa cum  este şi ”Livada cu vişini”, lucru pe care l-a spus şi regizorul la sesiunea Q&A de la finalul proiecţiei, care a ţinut cam 45 de minute.

Cum filmul va apărea pe ecranele patriei în această primăvară, n-am să intru în prea multe detalii. Pe scurt, ar fi vorba despre câteva ore din viaţa lui Marius, care vine s-o ia pe Sofia, fiica lui de cinci ani, de la Otilia, fosta soţie, pentru o scurtă vacanţă la mare.  El vrea să plece mai repede cu fetiţa, Relache (Gabriel Spahiu), prietenul Otiliei se opune pentru că aceasta întîrzie, tensiunile cresc, vorbele devin la fel de contondente ca şi atingerile, iar apartamentul Otiliei este transformat  într-un mic teatru de război unde Marius îi cafteşte, îi leagă şi îi izolează pe cei doi pe care el îi consideră vinovaţi pentru viaţa lui distrusă. Dacă aţi văzut ”Alexandra”, premiatul scurt metraj al lui Radu Jude, atunci veți recunoaște plotul din ”Toată lumea...”, care continuă tema foarte apropiată regizorului: copiii și viețile lor alături de cei mari, copilăria alterată de rigiditatea traiului cotidian îmbîcsit de seriozitate, lipsuri și ridicol.

Da, este un film violent, fizic și verbal, dar atenția, răbdarea și talentul regizorului (care este și scenaristul, alături de Corina Sabău) fac din această plimbare prin viața înghesuită a lui Marius o croazieră de plăcere pentru spectator.  Sala (și nu numai ”secțiunea” românească) a rîs bine , cu poftă, semn că a înțeles destul de bine unele poante, dar traducerea ar fi putut fi mai atentă.

Sar direct la party, ținut în același loc ca și anul trecut, adică o fostă casă de cultură, în partea de est a Berlinului. A fost lume, înghesuială, dar nu sufocantă, a fost palincă, a fost muzica unui dj, lumea a dansat, a vorbit și a fumat afară. Într-un cuvânt, cică, a fost mișto.

Gata și pe ziua de luni, nu înainte de a vă spune că am găsit cel mai ca lumea loc de până acum aici, la Berlin. Pentru mine zic. Un bar mic, sub podul gării din Alexander Platz, cu saune din lemn, înalte, vechi, cu o singură masă, înaltă și rotundă, pe care am găsit-o liberă și la care am stat noi (Crețuleștii & Ich), cu un Flipper, plin de bărbați (plus Codruța) care fie erau de-ai casei, fie intrau în drum spre ... oriunde și rădeau una mică. Și unde fumatul este PERMIS!!! Wunderbar! Am tras și noi repejor (că intram la film, ”Iron Sky”, o mică demență finlandeză cu naziști pe Lună) un grog, o bere și un lichior, am fumat și am făcut poze tramvaielor care treceau pe sub pod. Am fost tare fericiți și o să revenim.

La fel și eu, FlorinB, pe această pagină din rețea.

Citeşte şi despre ziua 1 şi ziua 2 a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin.  

Galerie foto:

• 
• 
• 
•