Wild. Aceasta nu este o recomandare

Ambele, pentru interpretare feminină: Reese Witherspoon (rol principal) și Laura Dern (rol secundar). Ambele, nemeritate, dacă mă întrebați. Chiar dacă nu, tot am să spun că este unul dintre cele mai anoste filme pe care le-am văzut în ultimul an. Cu excepția unui singur moment de suspans și a două scene hilare în care apare o vulpe (din categoria: din când în când, pe ecran, trecea o barcă).

Pe la jumătatea filmului punem cap la cap piesele puzzle-ului – Cheryl pornește pe Pacific Crest Trail pentru a reuși să depășească moartea mamei sale, perioada de dependență de droguri și nimfomanie, urmată de divorț, cu țelul (ușor fumat pentru o valoroasă ecranizare) de a se regăsi, de a afla sensul vieții.

Cu părți foarte asemănătoare Into the Wild (al lui Sean Penn) și The Way (r. Emilio Estevez), care nu au o susținere neapărat logică. Spre deosebire de cele două producții amintite, aici lipsesc chiar și cadre cu peisajul cu siguranță ofertant, dar și o coloană sonoră care să susțină povestea: pe tot parcursul filmului auzim intro-ul El Condor Pasa, piesă care abia la finalul filmului se materializează…

Jocul lui Witherspoon este forțat, nu reușește să transmită drama personajului, nu emoționează. De cealaltă parte, Laura Dern este tipica mamă plină de viață – deși trăise alături de un soț alcoolic abuziv și crescuse singură doi copii – iubitoare de natură, de viață, fără să stârnească prea multe sentimente privitorului.

Nu rămâne decât să vedem dacă Academia Americană de Film va aprecia mai mult de nominalizări prestația celor două.