Vremuri întunecate - Cronică de film

S-a cam dus vremea când de acolo doar plecau colonizatorii și nu se opreau decât în spatele zidurilor, mai mult sau mai puțin imaginare. Și de ce n-ar deveni o țintă? Tentantă e, ofertantă e, sclipitoare e, e destul de exotic/sălbatică pentru occidentalul standard, e, altfel spus, ”locația” ideală pentru întâlniri de diferite grade. Și nu mă gândesc, neapărat, la acelea din sticlele de vodcă.

Ei, și ar mai fi o explicație pentru invadarea Moscovei, mai prozaică: co-producător este Timur Bekmambetov, regizorul Night Watch, Day Watch, Wanted, printre altele. Cam asta ar fi principala noutate a acestui film: extratereștrii mai aleg și alte ținuturi, nu numai America cea frumos colorată&luminată. Că veni vorba de lumină, creaturile alea coborâte într-un soi de ploaie aurie peste Moscova (dar nu numai), puteau fi date de gol de becuri, de surse de curent, în general. Pentru că asta căutau pe Pământ, surse de energie pe care să le exploateze până la epuizare. Și cum noi, oamenii, eram totalmente inutili scopului, dezintegrarea e cea mai ieftină și simplă soluție. Toată mizanscena asta e regizată de Chris Gorak, arhitect la bază și art director la Fight Club și Minority Report, ca să le numesc pe cele mai cunoscute. Not bad!

După o oră jumate de ”cafting” cu extratereștrii, rămâneți cu imaginea Moscovei pustiite, fără viață, cu cea a unei pisici înfășurate în sârme, cu câteva efecte speciale bunicele și cu speranța că rezervele energetice ale Terrei se vor fi epuizat rapid. Nu de alta, dar ar dispărea tentația. Inclusiv aceea pentru continuări. Zic și eu...