Venezia. Lei. Pronosticuri.

Passion (Franța-Germania, 2012, 100 minute, regia Brian De Palma, cu Rachel McAdams, Noomi Rapace, Karoline Herfurth). O, Doamne! Ce film prost! Pe bune, nu avea ce căuta într-o competiție așa prestigioasă cum e Mostra venețiană. Cred că singurul motiv pentru care filmul a fost selectat este numele regizorului. Nume care, de ceva timp, nu mai creează mari așteptări, din păcate; cam de la Black Dhalia...Prezentat și publicitat ca ”un thriller erotic în tradiția Basic Instinct”, Passion reușește să fie plin de intenții și gol de conținut. Cît privește erotismul, să spunem că ar avea nevoie de o doză masivă de viagra și de o mică terapie cu Larry Flynt...Plotul este suficient de clar și de actual cît să fi ieșit un film decent de public, cu o mare șefă de agenție de publicitate în Berlin (Rachel McAdams), care are în echipă o creativă și cam retrasă subordonată (Noomi Rapace), pe care a pus ochii (și buzele, asta ar fi parte erotică...) și căreia îi fură ideile geniale de promovare a unor smartphone-uri. De aici, începe ”acțiunea”, în care mai sînt introduși un amant al șefei , pentru început,  o soră geamănă a aceleiași șefe, o asistentă a subordonatei (Karoline Herfurth), îndrăzneață și atașată de madam Rapace, cu N. Rapace îmbrăcată numai în negru (foarte subtil...) și, spre final, un ofițer de Polizei conștiincios și repede răpus de dragoste. Toate astea sînt împachetate în stilul filmelor noir, cu filmări piezișe, cu umbre pe fețele personajelor, cu explicații mură-n gura spectatorilor, urmate de răsturnări de situație cam răsuflate și cu un moment de vreo 15-20 minute în care stăm într-un vis leșinat. Repet, nu avea ce căuta în festival, iar în competiție...Inexplicabil și trist.

Un giorno speciale (Italia, 2012, 90 minute, regia Francesca Comencini, cu Filippo Scicchitano, Giulia Valentini) a fost al doilea film al zilei care nu avea ce căuta în competiția mare. Mă grăbesc să fac o rectificare: au fost trei filme italiene în competiția pentru Leul de Aur, acesta adăugîndu-se celorlalte două despre care am scris în depeșele anterioare. Așadar...Doi foarte tineri (el și ea) se întîlnesc într-o dimineață și vor petrece toată ziua împreună, se vor cunoaște. El este șoferul unei limuzine care trebuie să o ducă pe fată la un senator care va pune o vorbă bună undeva, pentru un început de carieră promițător. Ea vrea să devină actriță. Întîlnirea este amînată de parlamentar, iar cei doi își umplu timpul într-o plimbare de la periferie în centrul Romei și unul către altul, aflînd că nu-s așa diferiți. Merg la bowling, fură rochii scumpe din boutique și apoi le aruncă din fugă, mîngîie un cal singur, se tatuează, se sărută (în joacă la început), mănîncă și beau șampanie la un restaurant de fițe, dar, pînă la urmă, fiecare o ia pe drumul lui. Ea ”prestează” la signor senator, căci asta era ”cariera” ei, de fapt, iar șoferică are un acces de indignare anticapitalistă și, cu elan și furie...zgărie mașina cu cheia, în fața șefului. Uau! Curajos și cu conștiință tînărul...Poate vi se pare că exagerez, sau batjocoresc un film de la festivalul de la Veneția și sînt nedrept. Nu. Filmul este, în cel mai bun caz, infantil, scris și realizat ca la cercul de film de amatori, cu dialoguri plate și cu imagini banale. Iar finalul, cănd el o strigă pe ea ”Gina! Gina!” în noapte și în cartier, în mînă cu pantoful căruia îi reparase tocul, așa a la Cenușăreasa,  este de tot răsul.

Și uite așa s-au dus 18 filme care așteaptă încă puțin verdictul. Pînă cînd domnul Michael Mann, președintele juriului, va anunța cîștigătorii oficiali, îndrăznesc să vi-i propun pe ai mei, cei care cred că vor pleca acasă premiați, nu cei care vreau să fie răsplătiți. Ecce...

Leul de Aur, pentru cel mai bun film-Sinapupunan/Thy Womb, regia Brillante Mendoza

Leul de Argint, pentru cea mai bună regie-Kim Ki-duk pentru Pieta

Premiul special al juriului-Bella Addormentata, regia Marco Bellocchio

Coppa Volpi pentru cea mai bună interpretare masculină-Joaquin Phoenix și Philip Seymour Hoffman, pentru rolurile din The Master

Coppa Volpi pentru cea mai bună interpretare feminină-Maria Hofstatter, pentru rolul din PARADIES: Glaube

Premiul Marcello Mastroianni pentru cel mai bun tînăr actor, sau cea mai bună tînără actriță-Clement Metayer, pentru rolul din Apres mai

Premiul pentru cel mai bun scenariu-Paul Thomas Anderson pentru The Master, dacă juriul va trece peste regula care impune ca nici un film să nu plece acasă cu mai mult de un premiu. Dacă nu...

Premiul pentru cea mai bună contribuție tehnică-Oleg Lukichev, pentru imaginea filmului Izmena/Betrayal. Deși ar trebui să meargă la Mihai Mălaimare Jr, pentru imaginea la The Master, dar...vezi regula de mai sus

Leone del futuro-Premiul ”Luigi De Laurentiis” pentru un film de debut-Rama Bursthein, pentru regia filmului Lemale Et Ha”Chahal/Fill the Void, cu mențiunea că nu am văzut toate filmele care au concurat pentru acest premiu.

Și cu asta basta! Pentru moment, căci am rămas dator cu celelalte filme văzute, unele foarte bune, și cu impresiile venețiene. Plus, desigur, comentariul premiilor.

Ciao! 

Galerie foto:

• 
• 
• 
•