Valentina Miu: „Jocul de-a vacanţa” pe malul mării
În iulie, de ziua mea, odată cu urările de „La mulţi ani!” am primit şi întrebările de rigoare: „Şi acum (că a mai trecut un an…) ce îţi mai doreşti?”
Răspunsul meu e posibil să-i fi surprins pe amicii mei curioşi şi dornici să audă nişte planuri mai consistente şi poate mai serioase: „Vreau să merg anul ăsta într-o vacanţă la mare!!!”. Din varii motive dorinţa asta nu a putut fi îndeplinită de prea mult timp.
Cineva acolo sus mă iubeşte pentru că exact asta am primit în dar de ziua mea: o vacanţă la mare. Şi a fost pe cât de surprinzătoare, pe atât de minunată!
Nu mi-am dorit să plec în concediu către o destinaţie exotică sau ieşită din comun – de „senzaţii tari” am parte în tot timpul anului... Am vrut să mă relaxez departe de lumea dezlănţuită şi să-mi încarc bateriile cu bucuriile simple, care sunt cele mai preţioase, cel puţin pentru mine... să înot în marea cea magică, în care pământul şi cerul se unesc, să simt apa cea liniştită şi catifelată sau, dimpotrivă, valurile agitate şi înspumate, să simt aerul sărat şi mai ales „mirosul de pepene galben” al mării când înot, să stau pe şezlong şi să ascult muzica valurilor sau nişte melodii dragi mie (e minunat cum tehnologia poate funcţiona exemplar „la capătul lumii”!) şi, de ce nu, să ciocnesc cu cel drag mie un pahar de şampanie rece şi înspumată ca valurile mării.
Ultima vacanţă este tot timpul cea mai frumoasă; ecourile ei încă rezonează în noi amintiri calde, imagini luminoase, arome magice şi multe bucurii încărcate de nostalgie. Ceea ce face ultima vacanţă specială pentru mine este faptul că am primit-o împachetată cu fundiţă roz şi multă dragoste de ziua mea şi nu a trebuit să fac nimic decât să mă bucur de un vis împlinit.
Dintotdeauna am iubit marea, care are puterea magică să mă redea pe mine mie în cel mai subtil mod cu putinţă şi să fie un etern rezervor de fericire, pe care ştiu că mă pot baza oricând. Mulţi spun că la malul mării sunt diferită; eu spun că aici sunt eu în cea mai autentică versiune a mea – de fapt, dorul nesfârşit de mare este în acelaşi timp şi un dor de varianta mea marină. Sau poate că motivul chimiei mele marine este scris în zodia mea, zodia „Racului”... Cine ştie... Cert este că eu mă regăsesc în mare, care este la fel ca mine, independentă şi, în acelaşi timp, statornică.
Valentina Miu
BIO Valentina Miu
Valentina Miu este, în prezent, coordonatoarea biroului din România al Programului MEDIA al UE (program ce sprijină și producțiile cinematografice românești), încă de la debutul programului în România, din 2007.
Absolventă a Academiei de Studii Economice- Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, cu specializarea „Tranzacţii internaţionale”, secția Engleză-Franceză, (cu lucrarea „Criminalitatea transfrontalieră şi economia subterană”) și cu un master în management intercultural (Catedra UNESCO a Universității), Valentina Miu a lucrat în Ministerul pentru Integrare Europeană și apoi în Ministerul Culturii, în „Programul pentru aşezăminte culturale”.
Desi cu intarziere, va ofer si eu un frumos cadou muzical. Ca de la cunoscatori la cunascatori, ca de la suflet la suflet!
https://www.youtube.com/watch?v=hHyFzl7-PhU