Un spion care știa prea multe - Cronică de film

„Romanul lui John LeCarre a fost transformat, acum 30 de ani, într-una dintre cele mai faimoase miniserii BBC starring Alec Guiness, carevasăzică suedezul Tomas Alfredson avea toate motivele să tre­mure niţeluş.

Ei bine, ori era îmbrăcat gros, ori e călit de la el de acasă – TTSS este un film impresionant, o lecţie de regie și actorie, un old-fashioned spy-movie asumat, în fine, genul de film dur, dar elegant, şoptit, dar implacabil, despre care obişnuim să spunem „they don’t make’em like that anymore”, dus în spate fără efort de un Gary Oldman (as George Smiley) la apogeu, numai bun pentru premiul Oscar pe care probabil că n-o să-l primească”.

Trec peste story-ul isteț comprimat și schimbările pertinente, trec și peste distribuția cu alură de best-of britanic (John Hurt, Tom Hardy, Mark Strong, Ciaran Hinds, Kathy Burke, Toby Jones, Stephen Graham), și mă întreb ce-i mai important: felul în care regizorul Alfredson a gândit/filmat/decupat ansamblul, cu o siguranță și un savoir-faire demne de marii clasici ai genului sau faptul că a făcut-o în miezul unor vremuri sugrumate de întâmplări cinematografice isterice, tembele, grăbite și zgomotoase?

Faptul că a reușit un film perfect șaptezecist (ton, stil, alură) sau faptul că a reușit un film perfect șaptezecist în 2011? Păi da.