Umbre întunecate - cronică de film

Povestea lui Barnabas Collins (Johnny Depp), bogătaşul englez a cărui fa­milie zideşte oraşul Collinsport şi compania Collinwood, este agreabilă, pontoasă şi nu se ia atât de în serios încât să devină indigestă. Recunoaştem universul de mucava gotică al lui Burton, plin cu personaje disfuncţionale şi cu femei mai mult sau mai puţin fatale, în care viermuieşte o lume plină de taine, crime şi iubiri neconsumate, o lume vrăjită.

În 1772, Barnabas are ghinionul să sucească minţile focoasei slujnice Angelique Bouchard (Eva Green), dar se va îndrăgosti de delicata Josette DuPres (Bella Heathcote). Angelique nu suportă tră­darea şi, cum e vrăjitoare, îl transformă pe Barnabas în vampir şi-l aruncă (de viu) într-un coşciug. Ani trec (200, să fim precişi) şi Barnabas re­vine la Collinwood Manor, ajuns în paragină şi locuit de urmaşii familiei, disfuncţională şi cam sărăntoacă. Cauza? Afacerea familiei a fost ruinată de Angelique, care acum conduce oraşul. Barnabas trebuie să lupte nu numai cu vrăjile, ci şi cu noile obiceiuri şi cu noua sa familie pentru a reclădi onoarea şi averea familiei.

De aici, situaţiile comice destul de bine orchestrate de Tim Burton, cu Depp prim-solist cu alură de Frankenstein şarmant şi familist şi cu pălărie&ochelari à la Michael Jackson. Dacă adăugaţi la soundtrack-ul inspirat apariţiile încă fru­moasei Michelle Pfeiffer şi şedinţele doctorului Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), aţi putea avea un film de weekend prizabil.