Transilvania Film Festival - TIFF (1-10 iunie)

Tudor Giurgiu, director TIFF

Iron Sky – Proiecție Piața Unirii.

Filmul care a bulversat industria europeană de film în 2012. Niște finlandezi total ușchiți au găsit peste 200 de investitori care au contribuit cu 25.000 euro, au mai colectat diverse contribuții de la peste 10.000 de fani și, în final, au adunat peste 800.000 euro numai din crowdfunding. Altfel, un SF dement despre un grup de naziști care după 1945 s-au retras pe Lună, și-au construit o navă spațială, pregătindu-se să atace Pământul în 2018. 

Twilight Portrait – Secțiunea No limit/Fără limită. Un film rusesc care m-a năucit. Filmat cu un Canon 5D, fără vreo subvenție de stat sau de vreun alt fel, cu un scenariu scris de actrița din rolul principal. O poveste dură de sex addiction dintre o moscovită din middle class și un polițist-brută care o violează. Un film care va genera multe discuții.

Headshot – Secțiunea of gods and men/Oameni și zei. Văzut și savurat la Berlinală 2012, având semnătura unuia dintre regizorii mei favoriți, Pen-Ek Ratanaruang. Pentru cine n-a văzut Last Day in the Universe sau celelalte filme ale regizorului, mai au timp să o facă până la TIFF, pentru că Pen-Ek va fi Special Guest la Cluj, una din marile mele bucurii din acest an.

Nunta de piatră – Proiecție specială. Pentru că rămâne un film-cult al cinemaului românesc. Pentru că rezistă timpului. Pentru că se împlinesc 40 de ani de la premieră. Și pentru că vor veni la Cluj toți autorii lui care mai sunt în viață: Dan Pița, Iosif Demian, Helmut Stürmer, Radu Boruzescu, Mircea Diaconu.

Ana Maria Sandu, curator What’s Up Doc

Cooking History – regia Peter Kerekes. Războiul așa cum nu l-ați mai văzut niciodată. E un documentar straniu care evocă războaiele secolului XX din perspectiva bucătăriilor de campanie ale armatelor angajate. V-ați întrebat vreodată ce au mâncat soldații în timpul luptelor? Sau dacă victoriile sau înfrângerile suferite au avut vreo legătură cu milioanele de clătite, cârnați, cocoși în vin care li s-au gătit? Viu, colorat, neașteptat și emoționant.

Whores Glory – regia Michael Glawogger. Documentarul lui Glawogger e o incursiune într-o lume închisă, în care se pătrunde extrem de greu: aceea a bordelurilor și a prostituatelor din Thailanda, Bangladesh și Mexic. Regizorul a avut nevoie de patru ani ca să facă acest film mișcător despre o lume aberantă, revoltătoare și emoționantă.

Little Matador regia Sandra Jordan și Gabriel Range. O poveste contrariantă, ai cărei protagoniști sunt copii care se antrenează să devină matadori. E vorba despre lumea spectacolelor de coridă din Mexic. Băieți și fete visează o carieră de vedete într-un gen de spectacole sângeroase.

Mihai Chirilov, director artistic TIFF

Mildred Pierce –  Ziua HBO. Evenimentul incontestabil al tradiționalei Zile HBO la TIFF, cu proiecția maraton de cinci ore și jumătate a miniseriei TV regizate de Todd Haynes. Produsă de HBO și Killer Films (compania lui Christine Vachon, oaspete de onoare al ediției din acest an a Festivalului), această ecranizare minuțioasă după romanul lui James M. Cain a mai fost prezentată o singură dată pe marele ecran, în cadrul Festivalului de la Veneția de anul trecut. E povestea unei femei (admirabil interpretată de Kate Winslet, distinsă cu un Glob de Aur pentru acest rol) care încearcă să-și păstreze demnitatea și statutul social în timpul Marii Crize economice din America, o reconstituire de epocă impecabilă și, mai presus de toate, radiografia teribil de crudă a relației dintre o mamă și fiica ei.

Donoma – Secțiunea of gods and men/Oameni și zei. Este unul dintre cele 12 titluri incluse în secțiunea tematică dedicată filmelor despre credință și religie. Un film coral și foarte vorbit (da, e un film franțuzesc!, regizat de un debutant născut în Haiti, Djinn Carrénard), în care se intersectează trei povești de dragoste ieșite din comun, personaje a căror naturalețe sparge ecranul și o viziune originală despre cinema, pe care un buget de 200 de dolari a făcut-o nu doar posibilă, ci și foarte percutantă. La două ore și zece cât durează, o matematică simplă spune că un minut de film a costat sub 1 dolar jumate.

Himizu – Secțiunea No limit/Fără limită. Revelația Festivalului de la Veneția de anul trecut, în regia lui Shion Sono. Rar mi s-a întâmplat să vreau să ies din sală la un film (întâi după jumătate de oră, apoi, peste o oră) pentru ca la final (ei bine, da, o forță nevăzută m-a țintuit în scaun de-a lungul întregii proiecții) să fiu devastat de o poveste de dragoste atât de violentă și de disperată în decorul delabrat de cutremurul din Japonia. Cei doi protagoniști, ambii debutanți și senzaționali, au primit un binemeritat premiu de interpretare.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•