Total Recall. Memorie programată

Dacă filmul de acum de mai bine de 20 de ani profita de prezența unui (încă) convingător Arnold Schwarzenegger și de chipul frumușel și (încă) necunoscut al ”instinctualei” Sharon Stone, pe care îi integra într-o poveste&povestire credibile pentru acest gen, cu efecte care acum sînt vetuste, dar care atunci îți luau ochii (capul vorbitor care se desface într-un alt chip rămîne, pentru mine, o imagine clasică a SF-ului), ce vedem acum este o căzneală inutilă, un efort scremut  și costisitor al cărui rezultat este, n-am dubii, un film perfect pasabil. Mai precis spus, acest ”Total Recall” este un face-lift al unei creaturi onorabile pe care ne-o amintim cu oarecare plăcere. Mai dur spus, este un film steroidizat, dar care va trece ultimul linia de sosire.

Am refuzat să revăd originalul pentru că nu am vrut să am o privire alterată la această întîlnire. Și, sincer să fiu, nici nu l-am găsit prin casă. Dar, acum, îl voi căuta, pentru că mi-a plăcut la vremea lui și pentru că vreau să văd, mai atent, de ce e acesta mult mai bun decît producția 2012 (sau, mai bine spus, de ce este acesta mult mai slab decît originalul). Un prim răspuns ar fi regia, Paul V. fiind, în ciuda tuturor rateurilor sale, mai rafinat decît Len Wiseman, aflat la al cincilea film ca regizor, dar cu titluri ca ”Underworld”, ”Underworld: Evolution”, ”Live Free or Die Hard” înainte de acest ”Total Recall”. O altă explicație stă în actori. Distribuția de acum și, mai ales, felul în care este condusă de regizor, nu creează nici un fel de apropiere cu spectatorul.

Este un joc sec, plat, fără tensiuni, fără ”chimie” între personaje. Colin Farrell, Kate Beckinsale și Jessica Biel nu reușesc să atragă nici un moment spectatorul în întîmplările spectaculoase care le zguduie viețile. De fapt, doar despre asta este vorba în tot filmul: spectacol captivant vizual, bine desenat și bine realizat, cu departamentul CGI la datorie (nu e de mirare asta, avînd în vedere backgroud-ul regizorului, care a lucrat în art department pentru ”Godzilla”, ”Men In Black” și ”Independence Day”), cu o atmosferă, per ansamblu, destul de sumbră, dar și cu secvențe pe care prefer să le văd ca pe un omagiu la ”Blade Runner”, decît ca pe neatenții. Din păcate, Lori Quaid (Kate Beckinsale) apare de fiecare dată ca pe catwalk, frumușică și seducătoare, numai bună de agățat, așa nemiloasă cum e.

Și vorbim de personajul cam cel mai consistent al filmului, pentru că Douglas Quaid/Hauser (Colin Farrell), deși ”principalul” povestirii, nu aduce forța și nesiguranța care să ni-l apropie, așa cum făcea bolovănosul Arnold. Știu, e o comparație nedreaptă, dar dacă acest film este ”targetat” către generația Facebook (cred), producătorii puteau face un efort pentru, măcar, un actor mai potrivit rolului și vremurilor astea. Mie îmi place Colin F., dar nu-mi amintesc vreun rol care să-l fi consacrat și pe care să-l amintesc dacă sînt întrebat despre el; trebuie nițel efort să menționez  pînă și ”Miami Vice”, sau ”In Bruges”. De fapt, nu sînt întrebat, nici măcar în trecere, despre năbădăiosul irlandez.  Ce să mai zic despre Jessica Biel?  Atît: mînă moartă!

Știți care-i norocul meu? Că memoria nu mi-a fost re(programată) și că mi-am amintit unde am pus dvd-ul cu ”Total Recall”, varianta 1990.