Tom Sawyer - Cronică de film

De-a lungul vremii, și Tom Sawyer a avut parte de multă atenție. Atunci, la ce bun încă o producție? Dacă mă opresc doar la constatarea că nici măcar la nivel superficial numele personajului nu mai spune nimic celor mai mulți copii, un film nou este o formă de popularizare bine-venită.

E o ocazie de a afla despre o altă cultură, istorie, mentalitate. Producția germană (unii au strâmbat din nas, însă nu este un prilej de poticnire) a fost filmată în România și este construită pe rețeta filmului hollywoodian, cu figuri frumoase și cu șarm (de la cei doi puști până la mătușa Polly), cu aventurile fidele cărții lui Mark Twain (oare cine-și mai bate capul să citească?).

Este genul de film care poate avea priză la părinți, copii și bunici deopotrivă, film la care profesorii ar trebui să-și ducă elevii. Nu știu cum pleacă tinerii după Saga Amurg, dar pun pariu că de la Tom Sawyer toți vor ieși cu un zâmbet într-o dungă și se vor bucura de prietenii lor.