TIFF 2012 continuă

Dar, să termin cu văicăreala și să vă spun ce a mai fost pe aici în zilele în care am lipsit de la întîlnirea cu dumneavoastră. Nu va fi o recapitulare strictă, pe zile și ore, ci vor fi amintiri plăcute și neplăcute, zîmbete, bucurie, dar și enervări și nedumeriri.

Ca să scap repede, ca să ”expectorez”  greața cît mai repede, încep cu ”Clip”, filmul sîrbesc din competiție, la care am avut nefericirea să moderez sesiunea q&a, în prezența regizoarei  Maja Milos. Felații, sex anal, bănci aruncate pe geam, cîteva cafteli, filmări cu telefonul mobil și postări pe rețelele de socializare, răspunsuri nerușinate și nepăsare față de sufeințele familiei, cam asta face o adolescentă (cam 14 ani) dintr-un orășel sîrbesc.  Firește, veți spune, am mai văzut asta, vedem asta mai tot timpul la știri. Mă rog, nu chiar tot, pentru unele sînt...acele site-uri, RedTube, YouPorn și altele. V-ați prins! Scenele de sex sînt filmate direct, frontal, cum ar spune părinții și bunicii noștri, ”fără perdea”. Și sînt destule. Marea problemă a acestui film este că toată avalanșa asta de mizerie nu duce filmul nicăieri, nu creează nici un fel de emoție, de simpatie față de tînăra eroină. Regizoarea spunea că a vrut să facă un film despre iubire, despre cum este și practicată aceasta de tinerii zilelor noastre. De acord, din nou! Știm asta, vedem comportamentul ăsta în jurul nostru, ne agresează uneori, îl ignorăm de cele mai multe ori. Dar filmul nu este doar o alăturare de clipuri filmate cu mobilul, alternate de suferințele unei familii obișnuite și, parcă, sedate la nesimțirea cotidiană a copilei.

Am înțeles că acest film a obținut un premiu la Festivalul de Film de la Roterdam. De ce? Nici nu vreau să caut/aflu ce și de ce a obținut. Am să citesc, în schimb, cronica lui Jay Weisberg, făcută la cald, după proiecția ”Clip”-ului din Olanda. Filmul e prost și atît! E, într-un anume fel infantil. Vrea să fie provocator fără substanță (asta dacă o ignorați pe cea seminală, abundentă...) și asta da , îi reușește. Am vrut să ies de cîteva ori din sală, în condițiile în care eu rezist pe scaun la cele mai imbecile producții, îmi spun că, cine știe, poate apare ceva interesant, pînă la urmă. Cred că, de fapt, ăsta e lucrul care m-a ”asasinat” cu nervii, previzibilitatea plictisitoare. Și a mai fost ceva: din cauza ”shit”-ului ăsta am pierdut concertul lui Nils Petter Molvaer, unul dintre jazz-man-ii mei preferați și unul dintre cei mai buni din lume. Hm, și pentru onania asta am scris 400 de cuvinte? Basta!

Noroc cu excursia la Mărișel, întîmplată tot marți, la prînz. Cred că relaxarea și plăcerea pe care doar natura  la ea acasă combinată cu ospitalitatea sinceră m-au întărit și am supraviețuit la ce tocmai v-am povestit. Un singur lucru ar mai trebui acestei ieșiri tradiționale (la TIFF) pentru a fi perfecte: să-i mai fie adăugate vreo două-trei ore pentru un somnic. Și ce bine ar fi prins, pe ploaia care cădea în torente, să stau în pat cu fereastra deschisă,  încălzit de palincă, cu bunătățuri ”la ghiozdan” și așteptîndu-l pe Moș Ene!  Oricum, a fost binevenită ieșirea din atmosfera festivalului, undeva între dealuri (nu după...) calme, verzi, cu oameni agreabili, cu mîncare cinstită, cu fumul grătarului confundîndu-se cu aburii post-ploaie, totul într-o liniște deplină și reconfortantă.

Cred c-am să opresc aici micul excurs...naturalist. Azi începe o zi solicitantă, care va ține pînă dincolo de răsăritul soarelui. E joi. E HBO Party, if you know what I mean...

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
•