The Day Before TIFF
”Cine face ca mine ca mine să pățească!” spunea draga mea bunică uneori, cînd făcea lucruri despre care știa aproape sigur că nu se vor termina bine. Așa și eu, am luat trenul spre Cluj, cu plecare din Gara de Nord la 06:15, joi 31 mai AD.
Pentru că sînt leneș, m-am trezit să caut bilet la avion cam acum o lună, iar prețurile erau cam jignitoare (adică, la același preț, aprox, mai bine mergeam la Praga, de pildă). Cum trenul (cu destinația Satu Mare) era anunțat cu vagon restaurant, nu mi-am făcut mari probleme că cele 9 ore (DA, NOUĂ ORE pentru 470 km!!!) vor fi insuportabile, mai ales că eram cu prietenul Paolo. Bref: era ”decît” vagon bar, asta înseamnă că jumătate de vagon are scaune pentru călători (și mai toate erau ocupate), iar cealaltă jumătate are un bar cu scaune (puține și cam înghesuite) de bar, înalte, iar mese nu sînt. Noroc că trenul avea 4 vagoane, deci ”călătoria dus-întors” n-a fost atît de epuizantă. De la Brașov a început coșmarul, compartiment plin, ”sardinizați”, ”parfumați” cu tot felul de odori (ceapa, salamul nu putea lipsi...), ba chiar s-a făcut și destul de cald. Nu mai continuu, mă apucă nervii iar. Atît vă mai spun: NU MAI MERGEȚI CU TRENUL ÎN ROMÂNIK!
Ah, Cluj! Oameni calmi, arhitectură frumoasă, femei atrăgătoare, cîrciumi în curți și TIFF! Asta așteptăm la fiecare început de iunie, de 11 ani. Și ni se ”servește”, de fiecare dată, o porție consistentă din toate bunătățile astea. Cum festivalul n-a început (cum spuneam, e(ra) 31 mai), am avut timp să mă plimb negrăbit, să mă re-familiarizez cu locuri dragi. Deocamdată, singurul lucru neplăcut e cvasi-permanenta amenințare a ploii. A stropit nițel, sperăm să fim ocoliți, măcar pentru proiecțiile outdoor din Piața Unirii. Ar fi păcat ca deschiderea cu filmul lui Tudor Giurgiu, ”Despre oameni și melci” să nu aibă parte de aer curat și cer înstelat (scuzați lirismul). După scurta escală la hotel Belvedere (spectaculoasă panorama orașului) și necesara vizită pentru badge (Casa TIFF, vis-a-vis de cinema Arta, bine organizată, de acum încolo un singur loc pentru toată logistica festivalului. Bravo!), am dat o tură prin urbe, care nu e foarte pavoazată cu afișe. Lumea lucra în piață, făcea repetiții pentru proiecții, începea viermuiala.
M-am întîlnit cu Mihai Chirilov, am ”servit” ceva și, la recomandarea unui amic clujean am ajuns la Kaja Tanya (restaurant expres, strada Inocențiu Micu Klein 11, 0753931882), un mic loc unde mîncarea e gătită curat, serviciul e foarte prietenos, iar prețurile sînt ca serviciul. E micuț, are și cîteva mese afară, dar am stat înăuntru (unde nu se fumează)pentru că toate erau ocupate și începuse să pice. Meniul e scris pe o tablă și am fost avertizat de amicul meu că, uneori, unele feluri se termină repede pentru că nu-s gătite în cantități mari. Era 8 pm, am timp pentru supa Lucskos (8 lei, cu varză, vită, chimen, smîntînă, caldă și gustoasă) și pentru un pahar de palincă din fructe (100 ml la 10 lei).
Nu pot pleca fără să încerc și chifteluțe din linte cu sos tartar (8 lei, bune, seamănă la consistență cu falafelul, ușor seci), cu piure de cartofi cu țelină (6 lei, țelina îi dă o prospețime ușor pișcătoare) și cu salată din sfeclă roșie (4 lei, trebuia să fie nițel mai zemoasă). Mănînc, mă simt bine, ascult ploaia care stropește străzile curate și, încet-încet, termin porția de brownies cu înghețată de vanilie (8 lei, clasica prăjitură era caldă, dulce, cu o crustă subțire și avea o cosistență fărîmicioasă, plăcută) care creează dependență, după vorbele simpaticei domnișoare care m-a servit. Calculați singuri cît am plătit, vă rog! Mai trebuie să vă spun că voi reveni?
Plec foarte mulțumit și ajung pe o stradă apropiată unde era un mic tîrg cu tarabe unde puteți mînca chinezării, gulaș, colaci, hamsii și puteți cumpăra palincă din gutui, dau mure. Acum chiar că-s foarte mulțumit! Gata (M-am gîndit să termin ca într-un film românesc, fără concluzii inutile.)!
De la Cluj/TIFF, pentru cititorii BeWhere! (the city is now), FlorinB vă invită să treceți cîteva zile pe aici