Școala de Actorie în trei răspunsuri

Cărei urgențe îi răspunde organizarea acestei școli de actorie de film?

Filmul românesc e, cu mici excepții, dominat în continuare de un soi de convenție rigidă. Pe de-o parte, noi, regizorii de film, încercăm prin cele mai ciudate și speciale procedee vizuale, narative, ritmice etc. să dăm măsura unei realități subiective și să o împărtășim publicului, să convingem cu ea un spectator din ce în ce mai abuzat și mai comod. De cealaltă parte, tot noi, regizorii, cădem în mrejele convenției în care un actor care e, să spunem, medic într-un film, bandit în altul și voievod într-un al treilea, să fie polițist într-un al patrulea. De cele mai multe ori spectatorul intră în jocul acesta și acceptă regulile, dar nu fără pierderi în impact și credibilitate. Cred că lucrurile trebuie împinse un pas mai departe și acceptat că istoria unui om, ocupația, speranțele, visurile, toate își pun ireversibil amprenta asupra chipului lui, asupra felului în care se mișcă și clipește. În 1952, lui Marlon Brando i se punea mustață și îl juca pe Emiliano Zapata, revoluționarul mexican, în filmul lui Elia Kazan, Viva Zapata! Și acum admir încărcătura, harul, forța actorului, charisma, deși Marlon Brando avea în comun atât de multe cu Zapata cum am eu cu Spartacus... Au trecut exact 60 de ani de-atunci, a venit vremea să facem un pas mai departe.
Școala de Actorie încearcă să umple un gol și să ofere regizorilor în primul rând, apoi în final publicului, chipuri de oameni adevărați. Oameni care provin din medii foarte diferite trec aici printr-un soi de instrucție care îi dotează cu uneltele necesare jocului în film.

Pe ce puneți accent în cursurile celor două module (3 luni, primul modul, 4 luni, al doilea modul)? Care sunt diferențele specifice ale acestei școli?

Procesul aici e unul maieutic, dacă vreți. Noi nu creăm măști, noi scoatem la lumină persoana din spatele măștii și ne bazăm pe adevărul pe care ei îl aduc. Sunt în lume două orientări în arta actorului, una se bazează pe reprezentare, cealaltă pe trăire. Aici e vorba, de la un capăt la altul, de trăire autentică, de oameni curajoși, gata să trăiască în fața camerei, iar nu de minciuni frumoase și gesturi largi.

După 7 luni, fiecare absolvent va juca într-un scurtmetraj. Producția va fi un film de actor, un produs în care actorul respectiv va fi vioara întâi? Cum vedeți aceste filme și cine le regizează?

Scurtmetrajele pe care le producem la sfârşit sunt exerciții în care actorii își demonstrează capacitățile, probe de foc, examene, dacă vreți. Ele nu sunt create strict pe actor, căci aici studenții nu îşi joacă propriul rol. Ei trebuie să se adapteze unor situații care însă, atenție, nu sunt dintr-o altă lume decât lumea lor. Cu alte cuvinte, dacă un om provine dintr-un mediu defavorizat (și există printre studenții Școlii de Actorie și oameni care vin din aceste medii ori au trecut prin încercări grele), va juca un personaj din acel mediu, iar nu director de agenție de publicitate. Sau invers, dacă un student vine dintr-un mediu academic, nu va juca „băiat de cartier”.
Regizorii vin din diverse generații. Anul trecut am lucrat eu un exercițiu, un regizor de­butant – un altul, alte două au fost lucrate de tineri regizori care au făcut scurtmetraje premiate. Anul acesta am schimbat, voi lucra eu unul, și o tânără regizoare care lucrează deja cu Școala de Actorie și cu actorii de aici de o vreme, Andra Chiriac, va regiza trei exerciții.

Un nou modul începe pe 1 februarie 2013, cursurile durează 3 luni şi cuprind exerciţii de improvizaţie pornind de la un text, exerciţii cu text impus, lucru cu partener, scenă de grup. Se pot înscrie toţi cei interesaţi să îşi formeze o pregătire solidă în domeniul actoriei de film, vârsta minimă de înscriere fiind de 18 ani.

Admiterea la Şcoala de Actorie se face pe bază de interviu. Pentru detalii şi înscrieri trimiteţi un mail la adresa inscrieri@scoaladeactorie.ro, până la data de 15 ianuarie 2013