Prometheus - Cronică de film

Este întoarcerea la subiect a regizorului Ridley Scott după 33 de ani şi un film de sine stătător, state-of-the-art SF adult (3D-ul e superb, dar trebuie văzut într-o sală adecvată, iar Imax-ul e doar o gonflare de format), cu idei în spatele conceptului de reciclare a mitologiei alien.

Tag-ul filmului zice: „căutarea începutului poate duce la sfârșit”. După un prolog hipnotic, filmat în Islanda şi care aminteşte de 2001 – Odiseea spaţială, unul dintre reperele filmului, ne mutăm în spaţiu. Ne aflăm în 2089, şi nava Prometheus caută sursa creaţiei omenirii (inginerii, nişte giganţi fosilizaţi) pe o planetă pustie. Noomi Rapace ia locul lui Sigourney Weaver, iar Michael Fassbender e excelent în rolul androidului David, cu o slăbiciune pentru Lawrence al Arabiei.

Scenariul e convulsiv, personajele, prea multe, unele chiar inutile, şi filmul devine, nu o dată, confuz. Fanii dezamăgiţi ai universului Alien şi chiar non-fanii au dreptatea lor, filmul este inegal, dar sunt convins că în varianta extinsă, pe DVD, de director’s cut, aşa cum ne-a obişnuit Scott, va creşte şi în timp va deveni film cult, chiar şi pentru raţiuni diferite intenţiei inițiale.