Poveşti cu îngeraşi şi eroi

A fost practic o zi fără Cluj, pentru că am rămas închisă în Center câteva ore preț de trei filme. Pentru două dintre ele chiar a meritat.

Sebastian Lelio a câștigat Trofeul Transilvania la TIFF în 2007, cu filmul La Sagrada Familia, iar anul acesta are în secțiunea Oameni și zei, Anul tigrului/ El ano del tigre, un film despre un individ închis pe care îl salvează curtemurul din Chile din 2010. Odată ajuns afară, pe teritoriul distrus de tsunami, lumea nu este mai puțin limitată, restrictivă și periculoasă decât în închisoare. În căutarea rudelor și cu un ochi vigilant la cei care ar putea fi pe urmele lui, bărbatul primar și foarte instinctual, asemenea animalelor, va încerca să supraviețuiască. Însă, filmul are câteva elemente mult prea demonstrative, de pildă, tigrul închis în cușcă pe care îl eliberează sau discuțiile cu un fermier, cam clișeistice depre atotputernicul Dumnezeu care pedepsește păcatele oamenilor.

După acest mic filmuleț destul de clasic, am văzut, la recomandarea lui Florin. Barbu Florin un film din secțiunea 3X3, dedicată regizorului japonez Hitoshi Matsumoto, Simbol/ Symbol, un film despre care nu aș povesti nimic, un film inclasabil, dar pe care l-aș face cadou oricui are chef de cinema ludic, dement, suprarealist, cu un picuț de filosofie și SF și foarte colorat. Ce ați face dacă într-o zi v-ați trezi într-o cameră albă în care pe nepusă masă apar din pereți mici îngerași din ipsos care livrează obiecte de toate soiurile, mai mult sau mai puțin folositoare, și asta doar la simpla atingere a puței. La ce bun, veți spune? Asta se întreabă și nefericitul picat din cer, îmbrăcat în pijama multicoloră. Nu vreau să vă povestesc filmul, însă această nebunie este împărțită în trei capitole, Educația, Implementarea și Viitorul, trei etape pe care le parcurge cu un melanj de inocență și disperare, în care piesa de rezistență rămâne puța care de la o etapă la alta crește în dimensiune, dar nu în maturitate. Însă funcțional, la nivelul doi ele vor funcționa ca agenți de influență a destinelor oamenilor din lumea întreagă (în film există o poveste paralelă cu care la un moment se va intersecta), iar în final, există o singură puță de îngeraș gonflată în fața căreia omul nostru, acum matur și înțelept, va afla/construi sau de care va depinde viitorul.

Cel mai eroic film pe care l-am văzut până acum este sud-coreeanul Poongsan, de Juhn Jaihong, un basm cu un Făt-Frumos care o găsește pe Cosânzeana și trebuie să se lupte cu căpcăunii și forțele răului pentru iubirea lor. Da, ați mai auzit asta, dar al nostru Făt Frumos nu scoate tot filmul nicio vorbă, dar ai senzația că a spus atât de mult, iar acest lup singuratic împlinește dorințele oamenilor din famiile despărțite de politicile celor două state coreene: duce și aduce mesaje din Coreea de Nord și trece peste graniță persoane pentru întregirea familiilor. Numai că la una dintre misiuni se îndrăgostește și tot ce urmează este o minuntă poveste despre iubire, răzbunare și moarte, foarte inteligent făcută și cu cea mai bună soluție de final pentru un film în care sunt implicați și căpcăunii agenți secreți din ambele state coreene. De la micile probleme domestice și umane, de la raporturi de putere și frică, până la ideologiile celor două state, totul este străbătut de o mare iubire de oameni, care, în fapt, este unitatea de măsură a întregului film.

Pentru că există unii care muncesc și unii care se plimbă, iată pozele pe care mi le-a trimis plimbărețul de Barbu, de la Mărișel. Despre care vă v-a spune el mai multe, mâine.

Trailer El Año del Tigre - English subtitles from Fabula on Vimeo.

Galerie foto:

• 
•