Panică pe Wall Street - Cronică de film

Debutul scenaristului și regizorului J.C. Chandor este remarcabil și curajos, cu un subiect deopotrivă enervant și curios, dacă ținem cont de realitățile recente de pe Wall Street, dar și cu alegerea estetică de a dramatiza minimalist o poveste la scară de maxim impact.

Cu un buget nu mult peste 3 milioane de dolari, filmul nu depășește cu mult 24 de ore și nici nu se deplasează prea departe de clădirea corporatistă a unei bănci de investiții, în care urmează să se declanșeze marele colaps economic din 2008.

Unul dintre producătorii filmului, chiar actorul Zachary Quinto (în rolul tânărului analist care pune cap la cap datele și vestește catastrofa), a reușit să-l convingă pe Kevin Spacey să intre în proiect, după care toate numele consacrate l-au urmat.

Atmosfera tensionată în care suspansul crește cu fiecare oră ce trece și dialogul aspru și acid, care imprimă un ritm de thriller, amintesc de aceeași noapte de coșmar din care scapă cine poate într-o agenție imobiliară din piesa &filmul scrise de David Mamet, Glengarry Glen Ross.

Fără subtilități dramatice, subploturi divagante sau vreun montaj zglobiu, filmul lui Chandor se construiește odată cu actorii&actanții care intră în scenă și cărora li s-au rezervat roluri foarte precise în schema ascensiunii și, iată, a decăderii unui bătrân imperiu bancar.

În schematicul și foarte tehnicul negoț de idei, jocul perfid al lăcomiei și al speranței capătă un rol distinct, cu care fiecare dintre protagoniști trebuie să se confrunte.