Oslo, 31 august - cronică de film

Oslo, 31 august, care a luat Trofeul Transilvania la ediția de anul acesta a TIFF, este al doilea lungmetraj al regizorului danez Joachim Trier, în care joacă același actor-medic Anders Danielsen Lie din debutul Reprise.

Un tânăr de 34 de ani, un răsfățat care a dat-o-n bară, un individ cu talent scriitoricesc ruinat de ani de zile de dependență de droguri, se află pe ultima sută de metri în programul de dezintoxicare de 10 luni. În secvența de debut, Anders (același nume cu cel al interpretului), cu un gest similar Virginiei Woolf, încearcă să se înece. Gestul pare înscris în rutina disperată a acestui om sfârșit, un om epuizat de o viață în care totul este dat uitării, în care totul și toți intră în anonimat și își pierd rostul.

Filmul lui Trier nu pedalează monoton pe depresia acestui individ, nici nu te face să-i plângi de milă, ci îl pune la distanțe juste față de viețile celor pe care i-a chinuit în anii din urmă (părinții, sora sau fosta iubită sunt in absentia foarte prezenți în discursurile lui) sau pe care încă îi mai păstrează în preajmă (un tânăr profesor de filozofie, sufocat de viața de familie, de care, în același timp, nu se poate plânge). Iar acest tur de forță de 24 de ore poate semăna cu o zi din viața oricăruia dintre noi, fie ea prima sau ultima.