O lună în Thailanda

Debutul în lungmetraj al lui Paul Negoescu s-a lăsat așteptat destul de mult timp, dacă ținem cont de frecventele apariții ale regizorului în festivalurile dedicate scurtmetrajului, unde titluri ca Renovare sau Derby au fost remarcate.

O lună în Thailanda a fost selecționat la Settimana Della Critica a Mostrei venețiene, ediția 2012, unde a avut premiera mondială, așadar și acesta un debut remarcabil. Povestea este simplă: un tânăr Radu/Andrei Mateiu (debut în rol principal într-un lungmetraj) nu e mulțumit de viața lui sentimentală alături de Adina/Ioana Anastasia Anton și, după 9 luni, o părăsește pentru Nadia/Sînziana Nicola, „fosta” pe care, și pe aceasta, o părăsise mai demult. Decide să facă această ruptură în noaptea de revelion, astfel că putem spune că e cinic, dacă nu chiar nepăsător, crud. Paul Negoescu încearcă să facă din subiectul și din personajele sale, perfect urbane, o secțiune în lumea aceasta contemporană care și-a pierdut sufletul și care judecă doar cu capul, sedusă de bunăstare și de viteză.

Din păcate, la nivelul povestirii, între cele două coperți cvasi-identice, filmul este foarte, foarte plat și nu reușește să transmită senzația de viață aseptică, marketizată, în ciuda evacuării oricăror excese proprii momentului. De fapt, tocmai această lipsă de contur a personajelor (de exemplu, toți vorbesc fără greșeală, „citeț”, deși e revelionul...) conduce la absența unei minime tensiuni, rezultatul fiind o sărăcie conceptuală vizibilă. Sau e cauza?

O lună în Thailanda, România, 2012, regia Paul Negoescu, cu Andrei Mateiu, Ioana Anastasia Anton, Sînziana Nicola, 90 min.

Taguri:

filme 2012 |
cronica filme |