Motanul încălțat - Cronică de film

Acest spin-off al seriei Shrek, regizat de același Chris Miller care se ocupase și de ultimul Shrek, are un Puss cam fără personalitate, spre deosebire de persoanjele secundare, recognoscibile din câteva basme/povești ale copilăriei, mai ales Humpty Dumpty (vocea lui Zach Galifianakis din Hangover).

Înaintea întâlnirii cu Shrek și Donkey, Puss (Antonio Banderas) trebuie să facă față unor aventuri tulburate de un trecut al copilăriei nu prea plăcut. Prieten de orfelinat (!) și pe vecie cu oul Humpty Dumpty, amândoi visează să pună mâna/laba pe boabele fermecate de fasole aflate în posesia nemernicilor Jack& Jill, cu care ar urma să acceadă către împărăția cerurilor stăpânită de Mother Goose (cu o apariție de Gozilla rătăcită) ale cărei ouă de aur le vor asigura un trai decent.

Însă viața nu-i un tort cu frișcă, așa că urmează trădări, răzbunări și un poquito de amor (nu putea lipsi Salma Hayek pe post de luptătoare cool&taugh, pe numele de scenă Kitty Softpaws). Dacă în ultimele două animații Shrek se înmulțiseră până la refuz poantele cu bătaie către bunul, răul și urâtul Hollywood, aici povestea e mai inocentă (și bine face!) și plină de mici surprise amuzante, onomatopeice sau vizuale (e un 3D foarte senin, colorat și jucăuș).

Trecând peste glumițele cu & despre ouă (if you know what I mean!), animația țintește mai degrabă către publicul încă foarte tânăr, cu mici morale despre prietenie și curaj, din păcate cu un Motan care ar fi putut face mai multe decât să-i facă umbră lui Humpty Dumpty.