Moneyball: Arta de a învinge - Cronică de film
„How can you not get romantic about baseball?” îl întreabă Billy Beane (Brad Pitt), la un moment dat, spre finalul filmului, pe Peter Brand (Jonah Hill).
Filmul lui Bennett Miller nu este (doar) despre baseball. Aparent, este o clasică poveste a unui încăpăţânat GM (General Manager), Billy Beane, care trebuie să (re)construiască o echipă (Oackland A) cu bani puţini şi fără starurile plecate la echipe mult mai bogate. Cum faci asta când „There are rich teams and there are poor teams, then there’s fifty-feet of crap, and there’s us.”?
Mizezi absolut tot pe mintea sclipitoare a unui absolvent de economie la Yale. Timid, hotărât, cu alură de Hopa-Mitică, statisticile lui Peter Brand articulează o echipă din jucători expiraţi sau, cel puţin, ciudaţi. Nu vedem multe faze din joc şi nu suntem, astfel, teleghidaţi spre emoţii ieftine cu imagini în care sudoarea brăzdează feţele schimonosite, pe note clasic-mobilizatoare. Tensiunea şi umorul apar, în cea mai mare parte, din replicile foarte cizelate, spre tăioase, pe care cei doi (Pitt şi Hill) şi le pasează tot filmul. Și nu e nimic surprinzător aici, când scenariul este scris de Steven Zaillian (Gangs of New York, printre multe altele) şi Aaron Sorkin (Charlie Wilson’s War, The Social Network), adică doi dintre cei mai inteligenţi scenarişti de la Hollywood.
Cred că Brad Pitt apare în toate secvenţele şi e convingător, mereu bântuit de eşecul unei cariere ratate şi de veşnicele ratări ale meciurilor decisive. Finalmente, e un film despre decizii, unele cam de 12.500.000 dolari... Think again!