Machine Gun Preacher - Cronică de film

Sună prețios și oarecum straniu, dar eroul nostru (chiar asta ajunge să fie) nu mai vrea să facă altceva decât să salveze copiii forțați să lupte în războaiele tribale, niciodată terminate. Indiferent de prețul foarte mare pe care îl plătește, unitatea și siguranța propriei familii. E unul dintre filmele care ar trebui să te lovească cu leuca în cap, prin subiect. În special că e real, personajul încă trăiește și face și acum acest lucru: salvează copii.

Regizorul e Marc Forster (Finding Neverland, Quantum of Solace, Monster's Ball), dar rezultatul, în întregul lui, nu e foarte convingător. Poate că Butler a rămas blocat într-un soi de armură a personajelor abrazive, mereu în luptă cu tot felul de asupritori, care prețuiește, indiscutabil, faptele (de arme, mai tot timpul) și nu vorbele, poate că nici scenariul nu e prea elaborat (bascularea lui Childers către misionariat e tratată lapidar), poate că nici regia nu e remarcabilă, oricum, la final am avut sentimentul că am văzut un action tematic.

Sunt momente când stângi din dinți și din pumni, furios și simți că trebuie să iei primul avion spre zonele acelea și să-i căsăpești pe ticăloșii care nenorocesc copiii forțați să-și omoare părinții. Sunt și secvențele din biserica pe care chiar Childers a înălțat-o în orașelul lui american, când predică enoriașilor cu duritate și fără milă pentru cei sensibili. Eh, aici apar, vizibile, limitele actorului.

Și cred că asta a fost decizia regizorului, să ne arate un om despre care să spunem, la final: ”ce e-n gușă și-n căpușă”, ce vrei, dragă, face ce face, nu poate jongla cu retorica fină așa cum mânuiește mitralierele... Adevărat, dar personajul/actorul aveau nevoie de niște nuanțe, filmul ăsta nu e documentar, deși genericele de sfârșit curg pe imaginile cu adevăratul Sam Childers, care spune, la finalul finalului, ceva cu adevărat frisonant.