Lumea de dincolo: Trezirea la viaţă
Mda, al nu-știu-cîtelea-război-decisiv-între-vampiri&lycani stă să înceapă...De fapt, a și început, demult, cînd mințile oamenilor au zămislit lupte între variile specii ale bestiarului universal-uman.
Anumitor oameni, citiți scenariști, care, de aproape 10 ani, ne livrează tot soiul înfruntări cu subiecți degrabă vărsători și sugători de sînge. Noi, cei din lumea de deasupra, nu prea avem ce face pentru că, fie nu știm de existența lighioanelor, fie sîntem masă-de-manevră&carne-de-tun (firește, e un fel de-a spune, pentru că ghiulelele au fost înlocuite de mușcături fatale...). Asta pînă aflăm despre dedesubturile lumii noastre. Cu cine ne aliem? Nici nu poate fi vorba să negociem, fiindcă ”cine dă mai mult” a fost demult înlocuit cu ”cine ne ia mai puțin”, adică sînge, trupuri, suflete etc.
Episodul 4 al seriei începute în 2003 (și care ne-a servit cîte o porție de sîngerete-e de sezon-la fiecare trei ani) ne-o readuce pe Kate Beckinsale în rolul frumoasei&războinicei vampire, Selene (doar nu voiați să scriu vampirițe...Bleah!), hotărîte să-și salveze iubitul și...fiica adolescentă, Eve (India Eisley,frumușică). Ceva s-a schimbat, totuși, oamenii(?) nu mai sînt victime sigure, ba chiar vor să manipuleze cîteva gene ca să creeze un supra...ceva, acolo, îndeajuns de puternic încît să domine lumea, nu numai să supraviețuiască.
Nu am fost niciodată fan al seriei Underworld, dar le-am văzut pe toate și, atît cît îmi amintesc, filmul din 2003 părea cel mai rezonabil. Trec peste referințele culturale (pretențios spus) pe care le-am putea avea, tip Romeo și Julieta, Dracula, întuneric, demonii din noi înșine șamd, nu cred că merită timp și cuvinte irosite. Filmul de față are un mic merit: e scurt! Dar, parcă pentru a nu pierde nici un minut de liniște inutilă, producătorii l-au împănat, mai bine zis dopat, cu sînge, lovituri și împușcături computerizate. Mai impresionează, în 2012, pe cineva dexteritățile astea pixelizate, mai avem uimiri adolescentine cînd vedem un ecran, fie acesta și IMAX, burdușit cu CGI? Deși încearcă să păstreze o anumită urmă de sobrietate (mai tot filmul e întunecat, nu e loc de ironii, pînă și actorii sînt din categoria grea, cumva) și să nu calce pe urmele nou-sosiților adolescenți palizi din Twilight, Underworld: Awekning eșuează într-o gîfîită&neizbutită continuare a unei povești venite dintr-o lume sîngeros de plictisitoare.