Jack și Jill - Cronică de film

Mixt, chiar. Jack&Jill Sadelstein sunt doi frați gemeni, el și ea, el regizor de reclame, destul de așezat la casa lui (inclusiv cea de producție), ea, singură, destul de nefericită și...aici puteți aveți liber la folosirea prefixului ”ne”...Anual, sora își vizitează fratele și cam uită să mai plece, motiv de bucurie pentru nepoți, dintre care băiatul e un mic indian care are lipici la diverse lucruri. Fără ghilimele.

Sandler e unul dintre scenariști și ne livrează o povestioară care sigur e emoționantă pentru un anumit tip de spectator, comod și familist. Dar, să nu fiu chiar așa rău și să spun că filmul are și câteva poante groase, marca Sandler aș spune, care te fac să hăhăi destul de zgomotos. Dar nu aici e atracția filmului, nici în travestiul lui Sandler (mai ales că personajele celor doi frați sunt construite cam plat), ci în apariția lui Al Pacino, în propriul rol.

Mulți vor spune, la ieșirea din sală, că rău (citește în nevoie de bani) a mai ajuns bietul Pacino de a acceptat să se declaseze într-o astfel de subproducție. Nu cred că e deloc așa. N-am detalii, dar bănuiesc că nu-i chiar falimentar. Dealtfel, același lucru l-am putea spune și despre J Depp, care apare și el, într-o secvență mică, dar împreună cu Pacino. Mie îmi place să cred că i-a plăcut să se prostească, să facă lucruri cu care s-a întâlnit rar în carieră, sau cu care publicul nu-l asociază cu nici un chip: de pildă, să cânte și să danseze. Și asta e o secvență de ținut minte, chiar dacă nu memorabilă. N-aș pune-o, totuși, alături de momentul De Niro în Stardust. Dacă nu vă amintiți, căutați-o. Și ca să vă mai dau un motiv să nu-i jetați din prima pe Jack și pe Jill, aveți ocazia s-o vedeți pe Katie Holmes, doamna Cruise, cu alte cuvinte. E frumușică, e acolo și mai mult nu vă pot spune, pentru că rolul nu e ofertant.

E filmul tipic pentru mall, în week-end. Cam atât.