Într-o lume mai bună - Cronică de film
În filmul regizat de Susanne Bier, premiat anul acesta cu Oscar pentru film străin și cu Globul de Aur, poveştile a două familii daneze ajung să-şi intersecteze suferinţele.
Un băiat a cărui mamă a murit recent își rezolvă frustrările şi neputinţele ajutându-și prietenul copleșit de problemele de autoritate de la şcoală şi din familia sa, aflată la un pas de divorţ.
Violenţa cu care băieţii încearcă să controleze situaţia este pusă în oglindă cu cruzimea unor indivizi dintr-o tabără de refugiaţi din Africa, în care tatăl unuia dintre băieţi lucrează ca medic.
Paralela pe care Bier o face este cel puțin grosolană și suspectă, atunci când pune față în față două lumi diferite și încearcă să convingă că „nici noi nu suntem mai buni”.
Este un abuz moral și cultural să crezi că spui o poveste universală apelând la accident și excepție spunând „i se poate întâmpla oricui” și apoi să te bați cu pumnii în piept că faci un film despre umanitate, în care arunci tone de patetism și în care manipularea se vede de la o poștă, … din titlu.