Imperfecta zi de epocă

Am avut inspirația să citesc prezentarea din catalog a filmului Rebelle (regia Kim Nguyen), care spunea ceva despre drama unei copile din Congo care e forțată să ia calea junglei și să devină soldat. Până aici! A se scuti! Știu că nu sună prea bine, dar subiectul ăsta e de ocolit pentru mine.

Cum-necum am ajuns la miez de zi Berlinală mohorâtă la Bel Ami (regia Declan Donnellan și Nick Ormerod, debutanți), ecranizarea nuvelei omonime a lui Guy de Maupassant. Aveam foarte mari rezerve de când am citit distribuția (Robert Pattinson e dintre numele care mă sperie cînd încerc să mi-l închipui jucând), dar, fie, e un debut, ambii regizori sunt respectabili în teatrul britanic, mai sînt Kristin Scott Thomas și Uma Thurman pe generic, n-o fi chiar o căzătură. Cam e! Fără pic de imaginație cinematografică, fără tensiuni și cu interpretări, în general, lamentabile, filmul ăsta stă ”decât” în scenografie, dacă e să stea în ceva. Bine, veți spune, e film de epocă, ”ce naibilor”, dacă nici măcar decorurile nu-s bune ... Rezultatul e fără sare&piper, e tern, plat, băietul ăla (vampirașul, adică) e pe lângă rol total (cred că, pe lângă neinspirata alegere regizorală, el e definitiv impotent actoricește, deși personajul, parvenitul Georges Duroy prestează pe bandă rulantă la femeiuștile din Parisul anilor 1880), lipsește replica spusă bine, ce mai, lipsește totul. Nu știu ce caută în competiție!

Uf, bine că s-a terminat. Plec ușurel către Friedrichtstadtpalast, da, acela unde prestau, (scuze pentru repetiție), pe vremuri, Karel Gott, Helena Vondrachkova, Ala Pugaciova & the other stars ale blocului comunist. Unii aveau a good feeling despre En Kongelig Affaere/A Royal Affair (regia Nikolaj Arcel), filmul danez care radiografiază (termenul e-n ton cu personajul principal, doctorul Johann Friedrich Struensee, cu Mads Mikkelsen jucând corect) începutul dificil al modernizării regatului danez. E nițel mai bun decât Bel Ami, e mai elaborat, e mai bine filmat, e jucat mult mai bine, dar suferă (cu noi ce-o fi avut?) pentru că e lungit inutil, n-are deloc ritm, deci avansează leeent și, când o face, spectatorul știa cu vreo două secvențe înainte că va fi așa cum este, plus că tușează grosier, în vreo 2 momente, caracterul retrograd-ticălos-criminal al clerului, al bisericii (cu toate că tatăl doctorului ajuns un fel de prim-ministru este preot de țară). Pe de altă parte, o doamnă de lângă mine a bocit bine la cele două decapitări, iar sala a aplaudat la finalul filmului...

Cu alte cuvinte, mai scurte, a fost o zi ratată la Berlinale. Păcat!

Noroc cu cina de la restaurantul etiopian, unde, într-un decor colorat, cu personal amabil, dar care se mișca într-o mare reluare am mâncat bine, pe alocuri foarte bine, picant și foarte și cu mâna. Am băut bere etiopiană (...cam dulceagă) și cafea la nisip (care nu a fost așa cum credeam eu, cu ibricul plimbat prin tava cu nisip) cu...floricele.

Să vedem azi cum o fi, pentru că tot transportul public are de dus la capăt o mică grevă. Toată ziua.

FlorinB



 

Galerie foto:

• 
• 
•