Gdynia, ultimele filme made in Poland

Pentru început, am să fac un survol al ultimelor filme pe care le-am văzut la Gdynia, cu mențiunea că, din păcate, nu am văzut toate cele 14 filme înscrise în competiția cinematografiei polone.

Cu dorința&curiozitatea de a vedea tot ce are mai bun Polonia am intrat la ”Man, Chicks Are Just Different” (”Baby sa jakies inne”, regia Marek Koterski), un road-movie care ar fi trebuit să fie foarte amuzant, pentru că cei doi bărbați din mașină au vorbit tot timpul despre femei. Sînt cicălitoare, conduc prost, merg în toaletele bărbaților, în sfîrșit, toate clișeele pe care masculii le debitează despre sexul frumos. Cu scurte momente în care apar cîteva femei, toate cele 90 de minute sînt umplute de chipurile și panseurile cuplului masculin (nu în acel sens) care gonește în noapte. Plictiseala e mare pentru că filmul e căznit, nu are aproape deloc umor și asta e din cauza scenariului, care nu propune nimic atractiv, e ca o femeie nemachiată, sau ca un bărbat neîngrijit, asta ca să fie egalitate de șanse. Cred, fără mare convingere, că acest film ar fi ”mers” mai binișor ca piesă de teatru, eventual montat într-un spațiu neconvențional, pentru că este exact genul de text care poate fi prezentat într-un loc relaxat.

Spre seară am intrat la ”Woman's Day” (”Dzien kobient”, regia Maria Sadowska) și...am ieșit după primele replici. Eu nu ies de la filme, indiferent cît de căzături sînt acestea. Sînt curios, mereu sper că va fi ceva, ceva care să fi meritat. Eh, de data asta m-am predat: nu știu polonă! Da, filmul nu era subtitrat! Păcat!Dar, nu-i nimic, ziua nu se terminase, am rezervare la ”Shameless”  (”Bez wstydu”, regia Filip Marczewski, debut), film cu sală plină. GHINION! Tot fără subtitrare! Sînt mîhnit, pentru că, deși puteam să le reprogramez, asta ar fi însemnat să ”sar” alte filme. Asta e, n-a fost să fie! Oricum, eram nedumerit, nu știam de ce tocmai aceste două filme nu au avut traducere? M-am dumirit tîrziu, în ultima zi cred, cînd răsfoiam programul festivalului (foarte bine alcătuit și organizat, o broșură comodă) și am observat că, da, erau filme care nu aveau subtitrare. Cum ar fi, eram în culpă...

Am început ziua următoare (10 mai) foarte dimineață (11 am), cu ”Manhunt” (Oblawa”, regia Marcin Krzysztalowicz), o poveste de război foarte bine filmată, atît de bine încît, uneori, ochii îmi erau luați ”ostatici” de frumusețea cadrelor. Pe scurt, este vorba despre un bărbat care, în timpul celui de-al doilea război mondial, executa trădătorii și colaboraționiștii dintr-o zonă oarecare a Poloniei. Realizarea e, oarecum, clasică. Aflăm detaliile prin multe flash-back-uri care nu-s complicate, dar, finalmente, creează o anumită oboseală (cred că sîcîială e cuvîntul mai corect), pentru că nu sînt decît o găselniță, nu aduc tensiune, nu pun noi întrebări. Oricum, un film rezonabil.

Următorul film este ”My Father s Bike” (”Moj rower”, regia Piotr Trzaskalski) părea promițător, măcar prin regizor, multipremiat cu debutul său din 2002, ”Edi”. N-are rost s-o lungesc, proiecție fără sutitrare...

Ziua s-a terminat cu ”Supermarket” (regia Maciej Zak), un thriller care are o idee ofertantă pentru acest gen de film, dar care nu are destulă tensiune pentru a fi o reușită: un cuplu se întoarce în Polonia pentru Revelion, în ultima zi a anului. Opresc la un supermarket, undeva la marginea unui oraș, pentru că soțul vrea să cumpere o baterie de mașină. Soția îl așteaptă, dar acesta nu mai vine.  Problema acestui film e că este nedecis. Ar vrea să fie un clasic thriller, cu puține personaje, cu un plot clar, care să genereze tensiune din situațiile date (izolare, căutare, complicități), dar nu prea reușește, fie din cauza unui montaj prea cuminte, fie din cauza scenariului prea liniar. Sfîrșitul, cu toate acestea, nu e rău, nu face concesii călduțe.

Ultima zi (11 mai) mi-am programat un singur film, ”In a Bedroom” (”W Sypialni”, regia Tomasz Wasilewski), debutul promițător al acestui tînăr regizor. O femeie cam de 40 de ani vine la Varșovia cu mașina, e pustiită de întîmplări despre care nu aflăm mare lucru și decide să întîlnească barbați pe net, să meargă la ei acasă, să-i adoarmă și, eventual, să mănînce, să doarmă și să le ia ceva bani. Totul merge bine pînă cînd îl întîlnește pe Patryk, un tînăr fotograf, și el cu tristețile lui. Jocul actorilor, imaginea, dialogurile simple și durata (74 minute) sînt calitățile unui film care nu impresionează, dar care nici nu dezamăgește.

Gata! Din cele 14 filme selectate, am văzut 7 la Gdynia plus alte trei înainte. Am ratat trei plus unul,  ”Aftermath” (regia Wladyslaw Pasikowski), care a fost primit în competiție în ultimele zile. Nu am văzut nimic din celelalte secțiuni și-mi pare rău. Despre festival și despre cele cinci filme românești pentru care am fost, de fapt, invitat la Polish Film Festival, în ultima relatare pe care v-o propun mîine.

Florin Barbu 

Galerie foto:

• 
• 
•