Gdynia Film Festival
Este prima oară cînd festivalul filmului polonez invită o țară pentru a-i fi prezentate filmele.
E foarte onorant pentru cinematografia românească faptul că cinci dintre cele mai bune și mai premiate filme ale ultimilor ani au fost alese pentru acest eveniment. Iar pentru asta trebuie să mulțumim doamnei Sabra Daici, directorul Institutului Cultural Român din Varșovia și doamnei Joanna Lapinska, directorul artistic al T-Mobile New Horizons International Film Festival din Wroclaw, care, începînd din acest an, va colabora cu festivalul din Gdynia. Filmele alese pentru a fi prezentate sînt, în ordinea proiecțiilor: ”Moartea domnului Lăzărescu”, ”Pescuit sportiv”, ”Polițist, adjectiv”, ”Califonia Dreamin ” și ”4 luni, 3 săptămîni și 2 zile”. Cele două doamne au conceput un program bine articulat al secțiunii ”On the horizon: Romania”, astfel încît, după proiecția fiecărui film, ar fi trebuit să fie obișnuita sesiune q&a cu regizorii filmelor și un master class cu fiecare dintre aceștia. Din păcate, nici unul dintre cei patru invitați nu putut veni. Să spunem că lucrează, din fericire...
Astfel că înaintea fiecărui film românesc am fost invitat să fac o scurtă prezentare a acestuia.
Începutul a fost făcut în forță, cu ”Moartea domnului Lăzărescu”, luni, la 3pm (ora Poloniei), în sala MK-8, o sală de vreo sută și ceva de locuri, dintre care cam jumătate au fost ocupate de fani&curioși. Am să spun doar că am rămas să revăd filmul lui Cristi Puiu și că spectatorii l-au înțeles foarte bine. Păcat, ar fi fost interesant un dialog al acestora cu regizorul...
Pînă să trec la deschiderea oficială a ediției 37 a Gdynia Film Festival, cîteva vorbe despre reîntîlnirea cu Polonia și cu acest oraș de la malul Mării Baltice. Am aterizat la Varșovia pe o vreme foarte rece și foarte ploioasă, la care am adăugat și întîrzierea 35 de minute către Gdansk. Ca s-o scurtez, după drumul de vreo 30 de minute cu mașina, am ajuns la Gdynia, ”m-am parcat” la Hotel Gdynia (aproape de malul mării, o construcție tipică vremurilor ante ”89), strategic (citește foarte aproape) așezat între cele două locuri de proiecție ale filmelor. Pînă la ”întîlnirea” cu Domnul Lăzărescu, am avut timp pentru o mică discuție cu doamna Lapinska, într-o cofetărie colorată, unde m-am ”dedulcit” cu o tartă cu vișine. Vremea e foarte rece pentru zilele astea, iar seara, la soiree trebuia să-mi fac curaj ca să ies la un fum. Brrr!
La 9.30 pm sala era ocupată mai bine de trei sferturi la filmul lui Adrian Sitaru, lucru reconfortant.
Revin la festivalul propriu zis, care are tradiție și adună, în fiecare an, foarte mulți spectatori. În 2009, la prima întîlnire cu Gdynia, ”viermuiala” era atît de mare încît n-am apucat bilete la ultimul (atunci) Wajda, ”Tatarak”. La ediția din acest an, a 37-a, în competiția oficială sînt 13 filme, dintre care văzusem 3: ”Crulic-drumul spre dincolo” (filmul regizat de Anca Damian este o coproducție România-Polonia), ”In Darkness” (regia Agnieszka Holland) și ”Sekret” (regia Przemyslaw Wojcieszek). Festivitatea de deschidere (destul de scurtă și decentă) de aseară a fost urmată de proiecția filmului ”You Are God” (”Jestes bogiem”, regia Leszek Dawid), prezent tot în competiția oficială. Recunosc, mi s-a părut nițel neobișnuit să văd un film din competiție deschizînd un festival, dar să trecem...
Paktofonika a fost una dintre cele mai faimoase trupe de hip-hop din Polonia, născută în Bogucice, un cartier din Katowice. Filmul urmărește această ”naștere” și relația, nu comodă, dintre cei trei membri fondatori, Magik, Rahim și Fokus, cu accent pe Piotr Luszcz-Magik, un foarte charismatic muzician polonez, se pare. Din păcate, cu acest subiect foarte ofertant și actual, rezultatul e extrem de leșinat și, surprinzător, cu foarte puțină muzică. Tensiunile dintre cei trei, dintre ei și producători, dintre ei și părinți, iubite, mă rog, tot acest ansamblu care ar fi trebuit să închege un portret foarte viu al trupei și al liderului ei este lent alcătuit, montat bătrînește și, poate cel mai trist, deloc atașant. Recunosc că a trebuit să ies înainte de ultima jumătate de oră, dar motivat: se apropia proiecția ”Pescuitului sportiv”.
Pe curând, Florin Barbu