Final de Anonim

Am vorbit destul despre filme, iar despre cîștigătorii din acest an sînt sigur că știți destule. Nu m-a surprins că filmul lui Radu Jude a ieșit cîștigător, pentru că este un film bun. Și, desigur, a mai contat și contează și faptul că ”jurații” sînt spectatorii, iar aceștia sînt, cei mai mulți, tineri și foarte tineri care vin la Sfântu Gheorghe special pentru festival. Putem spune fără să greșim că funcționează un anumit patriotism soft, care se manifestă printr-o simpatie fățișă pentru producțiile românești. Asta nu e rău în sine, dar ar fi binevenită o contragreutate, să-i zicem, care să dea o altă măsură clasamentului final, o măsură prin excelență profesională, un fel de mențiune a criticilor. Ar fi foarte interesant de văzut unde se duc preferințele specialiștilor și cît/dacă de diferite sînt față de ale spectatorilor. Poate că ar fi binevenite și cîteva întîlniri (eventual după vizionări) critici-spectatori, la care să participe și invitații. Vorbind de aceștia, au fost destui acum, și români și străini, cărora le-a plăcut festivalul. Au fost și foarte tineri regizori ai scurt-metrajelor din competiție, cu care am discutat și pe care sper să-i pot prezenta în secțiunea revistei în viitorul apropiat.

Pe lîngă filme (bune și variate selecțiile doamnelor Ludmila Cvikova și Irina-Margareta Nistor ), valoarea și imaginea unui festival sînt conturate și de evenimentele care se petrec în afara sălilor de cinema. Iar festivalul din Deltă este, de cîțiva ani, un loc unde atmosfera este foarte vibrantă, în special în zona ecranului în aer liber, unde e mereu gălăgie și animație. E adevărat că nu-s prea multe petreceri în zona unde sînt cazați invitații, dar asta e o discuție diferită. Și mai e și marea, desigur, cu plaja întinsă și încă nesufocată turistic, unde e obligatoriu să mergeți în timpul zilei.

Despre cealaltă mare plăcere a mea, mîncarea bună, nu am avut întîlniri decisive. Pot să vă spun că, pentru prima oară de cînd vin la Anonimul, am mers și am mîncat ”în oraș”. Locul, recomandat, se numește pensiunea ”Egreta” și e la două-trei case de ieșirea din sat, partea opusă mării. E un loc curat, genul de gospodărie îngrijită și administrată de o familie harnică. Noi (am fost vreo opt) am mers acolo pentru că voiam să mîncăm o ciorbă de pește ”de la mama ei”, iar locul ne fusese recomandat. Am cerut felul cu pricina, ni s-a spus că vom primi storceac (diferită de ciorba de pește lipovenească, care ste servită cu bucățile de pește alături de zeamă, pe o altă farfurie și are soiuri diferite de pește), o ciorbă care trebuie făcută doar din sturion, așa cum știu și cer puriștii. Noi am primit crap, iar gustul era bun, ne-a plăcut. Nu intru în detaliile facerii, pentru că nu vreau să fiu vorbă lungă și nici aceasta nu este o cronică gastronomică. Partea neplăcută a fost că ni s-a băgat pe gît (adică nu comandasem așa ceva) și crap la proțap cu cartofi la cuptor. Bunicel peștele, bine rumenit, se simțea aroma de pește proaspăt prins, dar cartofii erau cam scăldați în ulei. Am mai primit, la liber cumva, și o sticlă cu rachiu, tare și folositoare pentru  ”lunecarea” mai lesne a bucăților de pește. Una peste alta, mîncatul în oraș ne-a scos din buzunare 60 de lei fix. Un preț corect, zic eu, pentru o masă cu ingrediente proaspete, chiar dacă nu venisem decît pentru o ciorbică. Un mic regret este că, fiind toată ziua la filme, am mers ”decît” o dată la mare și că n-am mîncat nici măcar o porție cu hamsii în camping.

Am să trec repede prin lotcile care ne-au plimbat pe canalele Deltei, în tradiționala excursie a festivalului, pentru că anul acesta a fost mai scurtă, din motive de Rezervația Biosferei Delta Dunării, care nu mai permite  accesul la bancurile de nisip care dădeau în mare și pe care le-am văzut, ultima oară, în 2009.

Cam asta ar fi, cam asta a fost  săptămîna de filme, soare, pește, întîlniri și vorbe dichisite la capăt de Românie, unde un entuziast, să zicem Anonim,  continuă să aducă filme bune pentru spectatorii entuziaști. Ne revedem la anul, cînd vom sărbători 10 ani nu tocmai anonimi.

Pînă atunci, Florin Barbu vă dorește toate bune și vă trimite și cîteva poze, zilele astea.