Filmul zilei la TV: Teleportaţi în adolescenţă
Ziua de luni e, mai totdeauna, nesuferită. Trezirea, mersul la muncă, statul la muncă, întorsul acasă. Și urmează alte patru zile la fel.
N-ar fi mișto dacă ar fi toată săptămîna sîmbătă? Sau, măcar vineri. Și e din ce în ce mai nasol cu cît timpul trece. Anii, mai precis. Anii care transormă puștanii fără probleme și cu chef de...ei bine, de orice, în respectabili capi de familie. De cîte ori nu ne-am dori să mai fie, măcar o dată, cum a fost atunci? Asta nu prea se poate, in real life. Norocul nostru sînt filmele, Hollywood-ul care știe să ne livreze jucărioarele pe care nu le putem avea niciodată.
Subiectul e foarte ofertant, dar și unul care poate eșua facil într-o zeamă lungă și plictisitoare. Filmul lui Steve Pink (responsabil de ”Accepted”, 2006) e simpatic pentru că nu e trivial și, cum-necum, zgîndăre nițel melancolia celor care credem că anii ”80 au fost și vor rămîne cei mai tari. Bref: un grup de patru bărbați (mă rog, trei jumate) sînt trimiși în 1986, de unde trebuie să se întoarcă pentru ca nepotul Jacob (Clark Duke), jumătatea adică, să se nască. De aici și poantele, țoalele, muzica, atmosfera so eighties. Pe lîngă reîntîlnirea cu un actor cam subfolosit, din păcate, John Cusack, și cu Chevy Chase, filmul are și o coloană sonoră mișto, din care nu lipsesc David Bowie, INXS, Spandau Ballet, Poison, Talking Heads, Public Enemy, Foreigner, nume care au făcut anii ”80 de neuitat.
Astea fiind zise, vă doresc vizionare plăcută. Eu mă duc să verific dacă e apă caldă (asta e o glumiță foarte made in România) și să dau drumul la cadă.
Hot Tube Time Machine, 2010, SUA
Regia: Steve Pink
Cu: John Cusack, Clark Duke, Craig Robinson, Chevy Chase, Rob Corddry, 101 minute.
DigiFilm, 21 mai, ora 20.00