Filmul zilei la TV: Full Metal Jacket

Kubrick construiește un film despre un război despre care toată lumea știe totul și nimeni nu înțelege mai nimic, cu o lungă și interesantă istorie în cinemaul american, cu titluri care au făcut mari mode și multe valuri. Full Metal Jacket are două capitole mari, cumva două filme, prin care trece același fir roșu: dezumanizarea. Prima parte se oprește la antrenamentele conduse de sergentul Hartman (jucat chiar de un instructor militar autentic înfricoșător și lătrător în permanență) și la probele de anduranță fizice și psihice pe care recruții din Marină sunt supuși. Apoi, intrăm în lumea fără întoarcere a războiului propriu-zis.

Într-o aparentă incoerență narativă (asta i s-a reproșat în principal lui Kubrick) filmul este un delir vizual pe care instinctiv îl apreciezi, pe care moral îl respingi și de care devii dependent, te atașezi de tot ce e visceral și spectacular în aceeași măsură în care încerci să nu te simți vinovat de exact aceleași elemente.
Kubrick reușește cu o temă destul de uzată să te facă să treci dincolo de ecran și mai mult, să treci de tine însuți, și să ajungi pas cu pas la câteva esențe tari.