Fata cu un dragon tatuat - cronică de film

Înainte de premiera cu The Girl with the Dragon Tatoo, cei mai mulţi protestau că de ce un remake după succesul suedez, la nici trei ani distanţă. După premieră au tăcut şi ei. Pentru că nu-i vorba de un remake, ci de o nouă ecranizare. În limba engleză, ce-i drept, dar o limbă engleză vorbită cu un aproape imperceptibil accent suedez.

Pentru că povestea se întâmplă tot în Suedia – şi tot acolo s-a şi filmat, în proporţie de 80%. Probabil că aţi citit cartea sau aţi văzut filmul din 2009 – ceea ce înseamnă că ştiţi ancheta, ştiţi surprizele, ştiţi deznodământul. Și ceea ce înseamnă că, timp de 158 de minute, veţi putea studia în voie detaliile, performanţele, structura, eşafodajul. Veţi aprecia genericul „jeimsbondesc”, alterările subtile în construcţia personajelor, perversitatea, vinovăţia, răutatea şi laşitatea ascunse „la vedere”, în ochi, în gesturi, în cuvinte.

Veţi (re)descoperi, deci, ambiţia unui cineast care frizează perfecţiunea, mixată cu un soundtrack care frizează geniul. Când a debutat, cu Alien 3, s-a spus despre David Fincher că a făcut cel mai scump film de artă din istorie. La un buget de 100 de milioane, iată acum şi cel mai scump film experimental.