Eroi de sacrificiu 2 (2012) – cronică de film
Poate dacă această cronică era scrisă de un bărbat, ea ar fi început așa: “Mi-am dorit să-mi placă filmul, dar…”. Eu scriu doar că este o producție inutilă.
Toată suita de actori de prin filmele de acțiune și cu arte marțiale face ca filmul să fie previzibil, dar privibil ușor melancolios, cu glumițe care bat către filmele în care au jucat (inclusiv un “I’ll be back” bine plasat), însă foarte slab pentru un film de acțiune.
Cum era de așteptat, povestea e simplă, prea simplă, totuși, (trupa lui Stallone trebuie să pună mâna pe niște plutoniu înaintea lui Van Damme, într-un sat undeva în Albania), gradul de plauzibilitate nu trebuie măsurat, scenariu e banal și stupid, pe alocuri, iar bătăile (da, da!) sunt anemice, în afară de cea din debut în care apare Jet Li, care pare cea mai reușită. Faptul că au adus o femeie (chinezoaica Yu Nan, creierul găștii) în noul film nu schimbă cu nimic nici dinamica, nici intriga, nici atmosfera. Ea e cuminte și înțeleaptă, camaradul perfect (deci, inutil pentru un astfel de film, nu?). În rest, cu pungi sub ochi (Van Damme are totuși un facelift jos pălăria!), cu dinții încleștați (Chuck Norris e o glumă proastă), cu fețe imobile (bine, Stallone n-a fost prea expresiv niciodată, deh!) și cu un Schwarzenegger care începe să semene la accent și ton cu Clint Eastwood, eroii sunt cam expirați și computerizat expandați, îmi pare (venele lui Stallone sunt ca fluviile!).
Norocul lor este că Simon West (Con Air, Lara Croft:Tomb Rider, The Mechanic) îi lasă să respire pe fiecare în tradiția lui, face loc fiecăruia, însă cu o poveste mai anternantă, nici ei n-ar fi arătat ca niște piese de muzeu (Schwarzenegger recunoaște în film) și poate și bătaia dintre Stallone și Van Damme ar fi arătat mai bărbătească.